Betraying subcultures!

Un subiect ce m-a fascinat din totdeauna a fost acela al subculturilor. M-a fascinat deoarece, am trecut şi eu ca orice tânăr prin liceu, în perioada în care manelele erau un subiect foarte dezbătut, şi m-am lăsat dus de val... în toate părţile :) Se mai punea şi problema religiei, faţă de care iar trebuia să îmi definesc poziţia. Experienţele de atunci mi-au dat o altă perspectivă asupra modului în care funcţionează lumea.

Toţi suntem oameni, şi ne place să facem câte ceva. Ne place să ştim că avem dreptate, şi ne enervează când alţii ne arată că greşim (cel puţin cu reflexele astea ne naştem). Ne place să stăm lângă oameni care gândesc la fel ca noi, şi instinctiv îi privim cu dispreţ pe cei pe care nu îi înţelegem. Aşa s-au purtat războaiele, aşa s-au construit naţiunile. Oamenilor le place sentimentul de "noi suntem cei buni, ceilalţi sunt răi" şi e perfect natural.

Natural...dar acum ne cam încurcă. Mai demult când cei din China cu indienii din America, n-aveau interacţiuni, era perfect OK dacă ajungeau cumva să se omoare unul pe altul. Cei ce câştigau, o duceau mai bine.

Nu mai e perfect acuma, când din cauza faptului că ne dăm în cap unii altora, n-avem vreme să ne distrăm....not good!

Acuma însă, lumea e un sat mai mare. Dacă o duce careva rău, o ducem toţi. Aşadar trebuie să învăţăm să cooperăm, şi cel puţin să ne respectăm unii pe alţii, şi toţi să acceptţm diversitatea asta pe care e construit turismul. Dacă nu pentru "iubirea de oameni si spiritul etic şi morală şi iubire şi spiritul dreptăţii, şi iubirea iubitoare a iubirii de dragoste" şi alte "aberaţii" de astea fără sens, MĂCAR PENTRU BANI! Din motive economice!


Nişte exemple faine:
Rock vs Manele - extremele spectrului muzical.

Genurile astea muzicale au fiecare câte o subcultură asociată. Bineînţeles că ăştia se mănâncă între ei de regulă, dar hai să vă împărtăşesc viziunea mea....

În orice caz, nişte caracteristici comune subculturilor extreme de la noi:

• membrii respectă aproape cu sfinţenie regulile modei impuse de grup. (Ex: păr lung / gelat; pantaloni de piele / blugi kenvelo; tricouri cu trupe preferate / kestii care sclipesc)

• membrii ascultă aceeaşi muzică, şi se regăsesc în versuri.

• manifestă o lipsă totală de empatie faţă de apartenenţii la celelalte subculturi.

• dau massuri pe mess prin care să demonstreze că kiar sunt superiori celorlalte grupuri (asta e kiar funny).

• au filosofii prin care îşi apără stilul de viaţă şi "demonstrează" dispreţul faţă de subculturi rivale. (Maneliştii spun că rockerii sunt nespălaţi, satanişti şi beţivi, rockerii spun că maneliştii sunt nespălaţi, beţivi şi inculţi)
  

• prin coincidenţă membri au de multe ori aceeaşi atitudine faţă de religie (Rockerii sunt de obicei atei, maneliştii sunt credincioşi.

Se poate continua la nesfârşit cu paralela asta facută parcă în Fotoşop, ca să fie cît mai paralelă. Concluzia mea e că aceste două subculturi, sunt alimentate de aceleaşi raţiuni şi emoţii, şi kiar dacă în detaliu par incredibil de diferite si opuse, în ansamblu sunt acelaşi fenomen.

Aş putea să vă ţin o predică şi despre cum ateii convinşi şi credincioşii convinşi, din nou, joacă după exact aceleaşi reguli. Despre ăştia doar pe scurt: Ateii ating doar partea raţională a realităţii pe când credincioşii doar cea emoţională.

• Dispreţul mutual...checked!
  
• Lipsa de empatie...checked!
• Credinţă puternică în "ceva" ("Dumnezeu" / inexistenţa acelei entităţi)
  
• Încearcă în permanenţă să demonstreze că au dreptate unii altora.

Bineînţeles, aici vorbesc despre gloată, nu despre elită. Şi bineînţeles că exemple de genul ăsta sunt peste tot în lume.

Oricum, interesant e faptul că subculturile care se duşmănesc, împartăşesc caracteristici, cu carul.

Nu am nimic nici cu rockerii manelishtii, ateii sau credincioshii. Nu vroiam să accentuez ura dintre aceste categorii, pentru că slavă domnului, este destulă :)

Ce am vrut eu să arăt e că toţi suntem oameni, şi nu suntem kiar aşa de perfecţi cum am dori. Toţi avem dreptul să ne alegem stilul de viaţă care ni se potriveşte. Toţi avem dreptul să zicem "eu fac parte din clubul iubitorilor de săbii ninja". Nu toţi putem fi aşa de originali să ne definim un stil propriu de care nu a mai auzit nimeni. Bineînţeles că e foarte bine să ne adunăm împreună cu oamenii care gândesc asemenea nouă!

Dar să nu uităm că de partea cealaltă a gardului se află tot oameni, ca şi noi, cu aceleaşi emoţii de bază, structură tetracamerală a inimii, şi drept de vot. Dacă am incerca să îi privim cu respectul pe care îl merită doar din cauză că ni se pot opune şi nu-i putem învinge, am învăţa ceva de la ei.

Şi dacă nu din "dragoste si pentru a fi un bun samaritean si pentru ca cel deshtept cedează", pentru că a îţi cunoaşte duşmanul, înseamnă a îl putea controla, şi deci distruge.