Savior I don't need

La noi în ţară, cică toate merg anapoda:

Promisiunile sunt o formă mai subtilă de mişto.
Orarele sunt nişte sugestii sâcâitoare despre cum să-ţi petreci timpul liber.

Trainingurile care te învaţă că sunt alţii mai profesionişti în trăit decât tine, şi dacă faci totul exact ca ei, ei vor ajunge bogaţi şi tu - un spovedarnic generos cu zâmbet de canibal flămând pe faţă care a învăţat foarte multe de la viaţă, ştie exact ce mai trebuie să priceapă, dar numa numa nu pricepe... îşi notează progresul spre un ideal robotic pe foi, şi meditează asupra lecţiilor de viaţă noi rozând lent o labă ornată-n verdeaţă.

La facultate nimic interesant nu mai ne-nvaţă, sau cel puţin ceva care sa pară relevant.

Şoferii de autobuz conduc liniştit sperând la iluzia unei bătăi cu un şofer. Şi dacă aş fi şofer de bus, nici nu mă kinui să sugerez că aş face altfel. Mi-aş pregăti o bâtă solidă, şi să vedem numa dup-aia cine e vinovatul în accident!

Drumuri n-avem, că alegerile au trecut, şi acuma poporu-i cel generos. E ok totuşi, eu simt că mi s-a îmbunătăţit memoria de când cu gropile ornamentale din stradă.

Blablabla, toate-s naşpa. Naşpa rău.

Moment în care realizez că cică stai un pic.. de fapt situaţia e cât se poate de roz. Serios vorbind acuma, toate situaţiile hazlii de mai sus au un fel de keiţă de care noi românii ne-am prins, iar străinii, ei sunt de fapt în urma noastră. Dik progres, nu aşa se merge înainte, progresând tehnologic şi plantând copăcei pe stradă, în contextul de faţă.

N-avem nevoie să ne kinuim să devenim altceva decât suntem, trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne iubim cică unul pe altul.

Dacă economia pică, las-o pice, dacă drumul ni se strică, lasă-l frate să se strice, important, şi crucial de important e că avem pe cine să dăm vina. Adevărata valoare cultivată în societatea românească, care ar trebui propovăduită şi la alţii.

Până la urmă, ce poate fi mai important decât unu pe care să dai vina, un focar vinovat de toate?
A murit unu la un moment dat, kinuit un pic de romani, fix pentru a ne scuti pe noi de responsabilitate, deci hai fraţilor să profităm :)

De când a murit tipul respectiv, ai voie să faci ce vrei, el va pica de fraier, trebuie doar să îl laşi să pice, şi să îl apreciezi pentru asta.
De când a venit el, nu mai trebuie să îţi ceri scuze de la nimeni, ci doar de la el, dar el te iartă, pentru că pentru asta a venit... să îţi ia vina.

Aşa că serios, oameni, treziţi-vă! Faceţi ce vrea musculatura voastră, că nu răspundeţi decât în faţa unui tip care vrea să sufere.

Ce legi?
Ce moralitate?
Ce dorinţă de progres?

Lol!

Hai să facem fiecare ce vrem, şi să ne iubim aşa cum suntem, că avem pe cine da vina pentru tot.



Pe de altă parte... cum ar fi oare sa nu avem pe cine da vina?

Nu o să aflăm niciodată, dar clar ar fi fost mai naşpa.