Politica-i funny

Pentru cei care v-aţi uitat la marea dezbatere din această seară si puteţi, ca mine de altfel, să apreciaţi umorul specific românesc, ce işi găseşte loc de infiltrare de la o siţuatie banală de zi cu zi, când vânzătoarea de la magazinul de lângă blocul meu se oferă să îmi recomande marca ei preferată de castraveţi muraţi, văzându-mă mai... mai băiat, aşa, mai nepriceput într-ale bucatelor, dar cu un viitor strălucit în faţă, zâmbetul pe buze şi o piatră ridicată recent de pe suflet, simţindu-se obligată să facă un bine unui seamăn de-al ei care-i va mulţumi, cel mai probabil, la fiecare muşcătură din acel castravete (fie spus că eu consum castraveţi muraţi într-un ritm oarecum mai încet, astfel rămânându-i mulţumitor încântătoarei domnişoare o bună perioadă din ce mi-a mai rămas din studenţie), veriga lipsă din ceea ce eu consider o cină romantică, singur, pe întuneric, urmărind o dispută politică între cei doi viitori pretendenţi la mâna domnişoarei noastre ţărişoare, ce indiferent de versurile ce au curs din mintile şi inimile poeţilor, prin peniţele si pixele cumpărate sau donate şi cu părţile din spate mestecate toate în timpul procesului creativ, indiferent de odele de laudă cântate de barzi, pentru mine, precum pentru tipu ăla funny din trupa Cafe Deko, tot o formă de peşte cu guriţă de fetiţă de 5 ani şi cu fustiţă va avea (ţara).... pentru voi, nu!

Dar pentru restul, consider de datoria mea să informez lumea că la această dezbatere între români, sentimentul de proaspăt spălat pe picioare în ligheanul comun, cu apă rece şi fără săpun, vara, la ţară, când se lasă seara, mi-a fost din nou sădit în suflet.

Şi nu spun asta deloc fără a ilustra în aceste nemernice de convenţii lingvistice numite cuvinte, de care dispun de parcă aş fi stat primul la coadă pentru primit din transportul ce-a sosit de la fabrica de dicţionare, din cauza sinesteziei, şi a orei târzii care, ca de fiecare dată îmi trezeşte instinctul de vânător de ţânţari cu paharul şi cu ziarul, pentru că prefer să îi scot afară, să mai trăiască în libertate şi în pace... de fapt mint, făceam asta pe vremea când eram buddhist, acuma-i omor, şi le atârn capetele la geam, să servească ca avertisment pentru tânţari ce îşi vor lua inima în dinţi încercând să îmi fure proteinele mele sangvine scumpe şi dragi.

Aşadar, din dezbatere, cel mai tare m-a impresionat atmosfera şcolărească pe care a reuşit s-o creeze tipul care a moderat dezbaterea.
O mai fi moderat el pe la ceva liceu, presupun, ceva dezbateri, sau probabil n-o fi înţeles bine scopul acestei întâlniri... Cel puţin eu aş fi apreciat mai mult dacă îi lăsa pe candidaţi să îşi scoată ochii într-un mod machiavelic.
Ştiu că băse poate, are mişto în el frate, zici c-a crescut în spatele blocului jucând cărţi, că la table vorbeşti mai puţin.
Joni săracul, are el şi ceva mişto, nu zic, dar îmi place că-i mai diplomat aşa, ţi-o zice mai pe la spate, cică.... deşi la meciul ăsta m-am prins că nu o să fie la fel de funny cu el, precum cu băse, ei dar asta e.

Zic atmosferă şcolărească pentru că moderatorul mi se comporta ca un profesor. 'Vă rog nu aplaudaţi', 'Vă rog să ne comportăm ca nişte oameni civilizaţi ce suntem' 'Vă rog să nu vă insultaţi sau doamne fereşte scuipaţi' 'Băse, fii atent, că te întreb imediat ce am zis, şi ora viitoare te ascult'....
Să fiu al naibii când am auzit că îi îndeamnă să fie civilizaţi am crezut că o să le verifice şi igiena unghiilor, şi dacă au batistuţe parfumate.

Pentru mine e clar, Băse e cel mai funny dintre candidaţi şi o să îmi lipsească....uups, spoiler!

Îmi place şi tupeul lui de marinar.
Îl pune domnul moderator să jure pe biblie că nu l-a lovit pe băiatul respectiv, la care Băse 'Jur că nu l-am lovit cu pumnul în cap sau în plex'

Subtil, o sprânceană se ridică, încet, politicos, frumos, tare frumos, cu stil şi observă că s-a aliniat unui trend din sală. Reflexele oamenilor civilizaţi sunt paralizate, şi nu se ridică nimeni să urle ca un ţăran, în sală 'Bă Băse! Lolu-i lol şi iară lol bă Băse bă'

Acumă că s-a terminat emisiunea şi pot să comentez, mă gândesc la posibilitatea destul de probabilă ca totuşi, kiar dacă nu i-a dat un pumn în gură săracului băiat, să-i fi muşcat o karată peste bornău... una mică aşa peste flit, să ştie el că nu scapi ne-agresat dacă-i greşeşti preşedintelui în funcţie, şi în mod clar, pedeapsa ţi-o vei căpăta mult mai rapid decât ajungerea în ceruri, aşa din senin, gen JBENG!#!@&$#*$@!
~~~maaaami!

Mai zice lumea că Băse e previzibil... eu zic că-i unul dintre ultimii muşketari, neînţeles, un spirit dur, un lider remarcabil într-un sat de la munte, ce s-a scos fain frumos, picînd în tur cu iliescu. Nu zic, eu nu ieşeam, dar pe de altă parte, acum 5 ani nu aveam cioc, şi discuţia se pune altfel. Eu refuz să mă rad precum refuză Remus Cernea să se tundă, şi nu pentru că sunt un om liber, ci din lenea-mi caracteristică şi învăţăturile primite de la o persoană posibil de sex feminin despre care nu am voie să scriu niciun cuvânt aici pentru că este foarte sensibilă şi nu poate să doarmă sărăcuţa noaptea pentru că are acuma tot felul de evenimente importante în viaţa ei. Nu zic cu ton de răutate, mi-e foarte dragă fiinţa respectivă şi mâine când ne vedem sigur îi voi turna în cap datoria de huguri ce i-o port.

Zic că e un tip dur Băse, şi indiferent dacă Secretul zice că să nu ne gândim la adversar, că vom atrage asupra noastră doar adversari, mă întreb... oare unde era secretul când aveam eu 15 ani şi singurul subiect pe care creierul meu îl considera vrednic de cugetat asupra-i, erau domnişoarele îmbrăcate în costumul de duş? Oare unde era atunci secretul? Ei, dac-ar fi fost să meargă legea atracţiei cum mi-ar fi trebuit atunci cred că aş fi iscat o uragană de fete frumoase în oraşul de baştină, cel mai meteorologic dintre fenomenele din istoria documentată, uragană amplificată şi de timiditatea ce-mi stă şi acum în fire, precum sarea amplifică gustul ciocolatei, sau mai bine zis îl transformă din gust de ciocolată românească, în ciocolată din Apli, desenată pe vaci mov. Aia da ciocolată... eram obsedat rău la 15 ani, destul de obsedat încât să transform alchimic specificul românesc în profesionismul elveţian, ca un magnet despre care trebuie marţi să fac o prezentare la cel mai interactiv curs din anul ăsta... De fapt, mie îmi place să le fac pe toate interactive. Există o anumită limită a tăcerii pe care nu o pot depăşi, deoarece minunăţiile din capul meu vor la aer, şi astfel interactivitatea îşi găseşte loc lejer printre conceptele susţinute de sistemul actual de învăţământ, în prezenţa mea.

Şi domnul moderator din când în când, încercând să fie convingător şi stăpân pe situaţie încerca să intervină de parcă pe mine mă interesa aportul lui. Joni şi Băse se descurcau destul de bine şi singuri, şi ar fi făcut şhow de numa numa singuri, şi am fi ieşit toţi după dezbatere cu un sentiment de uşurare în inimă din cauză asigurărilor subtil transmise, pe de o parte de Băse, că-şi va lăsa şi în mandatul viitor, toată treaba de făcut pe cândva prin apropierea campaniei celeilalte, iar pe Joni, că oricum e corupt şi el ca şi ceilalţi, şi nu ştie zice bancuri sau înjura....sau ceva acolo interesant.

Dar nu sunt dezamăgit de tine Joni, nu. O nu, ştiam că eşti corupt, şi te iubesc aşa cum eşti. Eu nu cer mult de la persoanele la care ţin, şi le iau şi cu bune şi cu rele. Faptul că un politician nu face bani din treaba asta, mi se pare o prostie, in special când acest lucru se poate, şi este practicat de toţi. Însuşi faptul că nu eşti Băse totuşi, constituie un punct important al CV-ului tău, iar sper ca după experienţa prezidenţială, dacă te ţii bine, să rămâi o persoană politică importantă în stat, nu ca Constantinescu, care ne-a vrăjit cu idealuri măreţe de skimbare şi viitor maestruos si somptuos, şi-a făcut treaba cu noi şi a plecat fără să ne mai caute.

Şi moderatorul îşi dă încet duhul, arătând totuşi că poate controla copiii, şi publicul, şi că a fost învăţat bine, în stil românesc.... arătând că oricum lumea, dacă se plictiseşte, şi începe să vorbeasca, precum la şcoală, şi că ameninţările profesorilor creează anticorpi mentali, ce creeaya o simpla situatie de linişte în clasă în una unde trebuie să lupţi pentru atenţia pruncilor, şi gelozia băieţilor când observă că ai captat atenţia fetelor şi se pun la întrecere cu tine.... e calumea specia umana cu ciudăţeniile ei.... Ei vor vorbi în continuare la oră şi nu vor asculta de autoritatea cuiva care se ascunde după catalog, sau microfon, după caz, şi care oricum, pierde din vedere perspectiva.....


.....mă interesa circul, dragă moderatorule, oricum o alegere reală nu prea am, dar sunt fericit şi optimist pentru că, până la urmă, meciul a fost unul fain, iar eu am castraveţi în sfârşit :)