Politica-i funny

Pentru cei care v-aţi uitat la marea dezbatere din această seară si puteţi, ca mine de altfel, să apreciaţi umorul specific românesc, ce işi găseşte loc de infiltrare de la o siţuatie banală de zi cu zi, când vânzătoarea de la magazinul de lângă blocul meu se oferă să îmi recomande marca ei preferată de castraveţi muraţi, văzându-mă mai... mai băiat, aşa, mai nepriceput într-ale bucatelor, dar cu un viitor strălucit în faţă, zâmbetul pe buze şi o piatră ridicată recent de pe suflet, simţindu-se obligată să facă un bine unui seamăn de-al ei care-i va mulţumi, cel mai probabil, la fiecare muşcătură din acel castravete (fie spus că eu consum castraveţi muraţi într-un ritm oarecum mai încet, astfel rămânându-i mulţumitor încântătoarei domnişoare o bună perioadă din ce mi-a mai rămas din studenţie), veriga lipsă din ceea ce eu consider o cină romantică, singur, pe întuneric, urmărind o dispută politică între cei doi viitori pretendenţi la mâna domnişoarei noastre ţărişoare, ce indiferent de versurile ce au curs din mintile şi inimile poeţilor, prin peniţele si pixele cumpărate sau donate şi cu părţile din spate mestecate toate în timpul procesului creativ, indiferent de odele de laudă cântate de barzi, pentru mine, precum pentru tipu ăla funny din trupa Cafe Deko, tot o formă de peşte cu guriţă de fetiţă de 5 ani şi cu fustiţă va avea (ţara).... pentru voi, nu!

Dar pentru restul, consider de datoria mea să informez lumea că la această dezbatere între români, sentimentul de proaspăt spălat pe picioare în ligheanul comun, cu apă rece şi fără săpun, vara, la ţară, când se lasă seara, mi-a fost din nou sădit în suflet.

Şi nu spun asta deloc fără a ilustra în aceste nemernice de convenţii lingvistice numite cuvinte, de care dispun de parcă aş fi stat primul la coadă pentru primit din transportul ce-a sosit de la fabrica de dicţionare, din cauza sinesteziei, şi a orei târzii care, ca de fiecare dată îmi trezeşte instinctul de vânător de ţânţari cu paharul şi cu ziarul, pentru că prefer să îi scot afară, să mai trăiască în libertate şi în pace... de fapt mint, făceam asta pe vremea când eram buddhist, acuma-i omor, şi le atârn capetele la geam, să servească ca avertisment pentru tânţari ce îşi vor lua inima în dinţi încercând să îmi fure proteinele mele sangvine scumpe şi dragi.

Aşadar, din dezbatere, cel mai tare m-a impresionat atmosfera şcolărească pe care a reuşit s-o creeze tipul care a moderat dezbaterea.
O mai fi moderat el pe la ceva liceu, presupun, ceva dezbateri, sau probabil n-o fi înţeles bine scopul acestei întâlniri... Cel puţin eu aş fi apreciat mai mult dacă îi lăsa pe candidaţi să îşi scoată ochii într-un mod machiavelic.
Ştiu că băse poate, are mişto în el frate, zici c-a crescut în spatele blocului jucând cărţi, că la table vorbeşti mai puţin.
Joni săracul, are el şi ceva mişto, nu zic, dar îmi place că-i mai diplomat aşa, ţi-o zice mai pe la spate, cică.... deşi la meciul ăsta m-am prins că nu o să fie la fel de funny cu el, precum cu băse, ei dar asta e.

Zic atmosferă şcolărească pentru că moderatorul mi se comporta ca un profesor. 'Vă rog nu aplaudaţi', 'Vă rog să ne comportăm ca nişte oameni civilizaţi ce suntem' 'Vă rog să nu vă insultaţi sau doamne fereşte scuipaţi' 'Băse, fii atent, că te întreb imediat ce am zis, şi ora viitoare te ascult'....
Să fiu al naibii când am auzit că îi îndeamnă să fie civilizaţi am crezut că o să le verifice şi igiena unghiilor, şi dacă au batistuţe parfumate.

Pentru mine e clar, Băse e cel mai funny dintre candidaţi şi o să îmi lipsească....uups, spoiler!

Îmi place şi tupeul lui de marinar.
Îl pune domnul moderator să jure pe biblie că nu l-a lovit pe băiatul respectiv, la care Băse 'Jur că nu l-am lovit cu pumnul în cap sau în plex'

Subtil, o sprânceană se ridică, încet, politicos, frumos, tare frumos, cu stil şi observă că s-a aliniat unui trend din sală. Reflexele oamenilor civilizaţi sunt paralizate, şi nu se ridică nimeni să urle ca un ţăran, în sală 'Bă Băse! Lolu-i lol şi iară lol bă Băse bă'

Acumă că s-a terminat emisiunea şi pot să comentez, mă gândesc la posibilitatea destul de probabilă ca totuşi, kiar dacă nu i-a dat un pumn în gură săracului băiat, să-i fi muşcat o karată peste bornău... una mică aşa peste flit, să ştie el că nu scapi ne-agresat dacă-i greşeşti preşedintelui în funcţie, şi în mod clar, pedeapsa ţi-o vei căpăta mult mai rapid decât ajungerea în ceruri, aşa din senin, gen JBENG!#!@&$#*$@!
~~~maaaami!

Mai zice lumea că Băse e previzibil... eu zic că-i unul dintre ultimii muşketari, neînţeles, un spirit dur, un lider remarcabil într-un sat de la munte, ce s-a scos fain frumos, picînd în tur cu iliescu. Nu zic, eu nu ieşeam, dar pe de altă parte, acum 5 ani nu aveam cioc, şi discuţia se pune altfel. Eu refuz să mă rad precum refuză Remus Cernea să se tundă, şi nu pentru că sunt un om liber, ci din lenea-mi caracteristică şi învăţăturile primite de la o persoană posibil de sex feminin despre care nu am voie să scriu niciun cuvânt aici pentru că este foarte sensibilă şi nu poate să doarmă sărăcuţa noaptea pentru că are acuma tot felul de evenimente importante în viaţa ei. Nu zic cu ton de răutate, mi-e foarte dragă fiinţa respectivă şi mâine când ne vedem sigur îi voi turna în cap datoria de huguri ce i-o port.

Zic că e un tip dur Băse, şi indiferent dacă Secretul zice că să nu ne gândim la adversar, că vom atrage asupra noastră doar adversari, mă întreb... oare unde era secretul când aveam eu 15 ani şi singurul subiect pe care creierul meu îl considera vrednic de cugetat asupra-i, erau domnişoarele îmbrăcate în costumul de duş? Oare unde era atunci secretul? Ei, dac-ar fi fost să meargă legea atracţiei cum mi-ar fi trebuit atunci cred că aş fi iscat o uragană de fete frumoase în oraşul de baştină, cel mai meteorologic dintre fenomenele din istoria documentată, uragană amplificată şi de timiditatea ce-mi stă şi acum în fire, precum sarea amplifică gustul ciocolatei, sau mai bine zis îl transformă din gust de ciocolată românească, în ciocolată din Apli, desenată pe vaci mov. Aia da ciocolată... eram obsedat rău la 15 ani, destul de obsedat încât să transform alchimic specificul românesc în profesionismul elveţian, ca un magnet despre care trebuie marţi să fac o prezentare la cel mai interactiv curs din anul ăsta... De fapt, mie îmi place să le fac pe toate interactive. Există o anumită limită a tăcerii pe care nu o pot depăşi, deoarece minunăţiile din capul meu vor la aer, şi astfel interactivitatea îşi găseşte loc lejer printre conceptele susţinute de sistemul actual de învăţământ, în prezenţa mea.

Şi domnul moderator din când în când, încercând să fie convingător şi stăpân pe situaţie încerca să intervină de parcă pe mine mă interesa aportul lui. Joni şi Băse se descurcau destul de bine şi singuri, şi ar fi făcut şhow de numa numa singuri, şi am fi ieşit toţi după dezbatere cu un sentiment de uşurare în inimă din cauză asigurărilor subtil transmise, pe de o parte de Băse, că-şi va lăsa şi în mandatul viitor, toată treaba de făcut pe cândva prin apropierea campaniei celeilalte, iar pe Joni, că oricum e corupt şi el ca şi ceilalţi, şi nu ştie zice bancuri sau înjura....sau ceva acolo interesant.

Dar nu sunt dezamăgit de tine Joni, nu. O nu, ştiam că eşti corupt, şi te iubesc aşa cum eşti. Eu nu cer mult de la persoanele la care ţin, şi le iau şi cu bune şi cu rele. Faptul că un politician nu face bani din treaba asta, mi se pare o prostie, in special când acest lucru se poate, şi este practicat de toţi. Însuşi faptul că nu eşti Băse totuşi, constituie un punct important al CV-ului tău, iar sper ca după experienţa prezidenţială, dacă te ţii bine, să rămâi o persoană politică importantă în stat, nu ca Constantinescu, care ne-a vrăjit cu idealuri măreţe de skimbare şi viitor maestruos si somptuos, şi-a făcut treaba cu noi şi a plecat fără să ne mai caute.

Şi moderatorul îşi dă încet duhul, arătând totuşi că poate controla copiii, şi publicul, şi că a fost învăţat bine, în stil românesc.... arătând că oricum lumea, dacă se plictiseşte, şi începe să vorbeasca, precum la şcoală, şi că ameninţările profesorilor creează anticorpi mentali, ce creeaya o simpla situatie de linişte în clasă în una unde trebuie să lupţi pentru atenţia pruncilor, şi gelozia băieţilor când observă că ai captat atenţia fetelor şi se pun la întrecere cu tine.... e calumea specia umana cu ciudăţeniile ei.... Ei vor vorbi în continuare la oră şi nu vor asculta de autoritatea cuiva care se ascunde după catalog, sau microfon, după caz, şi care oricum, pierde din vedere perspectiva.....


.....mă interesa circul, dragă moderatorule, oricum o alegere reală nu prea am, dar sunt fericit şi optimist pentru că, până la urmă, meciul a fost unul fain, iar eu am castraveţi în sfârşit :)

Răzgânditură

Am fost la vot.
M-am dus, pentru că ştiu din documentarul 'The Secret', că poţi face orice dacă crezi cu adevărat, inclusiv să te vindeci de cancer şi să îţi cumperi o casă care îţi place, dintre alte case care îţi plac mai puţin.

E incredibil cum universul se stă şi aşteaptă din partea noastră toată ziua, o dorinţă. Universul nu are nimic de lucru, şi pentru că Moţ Crăciun nu există, Universul s-a hotărât să intre în scenă ca un Moţ Crăciun adevărat, filosofic, la care nu trebuie să îi scrii scrisori, ci doar să îţi doreşti cu adevărat, şi să accepţi ceea ce ţi se oferă, şi să mulţumeşti pentru că toate dorinţele ţi se pot îndeplini stând şi frecând menta în pat toată ziua, cum fac eu de altfel, doar că eu şi lucrez in pauzele de inspiraţie, la licenţă, deci merit cadou. Sunt foarte harnic şi responsabil şi sunt convins că până la urmă se vor strânge la mine în faţă la uşa de la garsonieră mii de zâne magice dornice să-mi dea premiul nobel pentru pace... pentru că merit. Sunt nerăbdător, dar pentru că sunt totodată şi foarte civilizat, o să mă prefac că nu e mare lucru, şi că norocul a făcut ca eu să merit acel premiu, pe când de fapt toată lumea ştie că îl merit pe bună dreptate, şi astfel voi mai primi un premiu nobel pentru modestie, pentru că sunt şi modest.

Se întâmplă în viaţă doar lucruri minunate dacă te uiţi la stele dar gîndeşti pozitiv, unul dintre cele mai nasoale de altfel e faptul că trebuie să jonglez cu tastatura asta cu igrecul inversat, şi două feluri de 'î', la care nu numai că nu le înţeleg rostul, dar mai mult, sunt convins până în măduva trunchiului rahidian că sunt produsul unei conspiraţii de imagine a lingviştilor, ca să nu uite lumea că ŞI noi ne tragem de la Râm, şi nu suntem kiar aşa de înrudiţi cu ţigănia precum suntem de fapt.

Dar după cum ziceam, am fost la vot, şi-am votat calculatoric. Ştiam, pentru că am un simţ al păianjenului cu peripeţii, că o să iasă Băse şi Geoană, pe care îl voi porecli Joni. Deci Băse cu Joni în turul doi era ceea ce eu prevăzusem, şi ştiam că se va întâmpla, şi oricum ştiu şi cine va ieşi preşedinte, dar o să vă spun doar după ce iese, ca să nu stric surpriza, Băse şi Joni sunt cei doi candidaţi, amândoi oameni serioşi.

Dacă iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru frumos, şi poate nu-s singurul care se miră, dar mă mir de cum n-am auzit încă declaraţii de la doamna Băse. Eu nu o prea ştiu bine pe doamna Băse, a fost cam timidă de când domneşte soţu, şi acuma de altfel cred că săraca femeie a răbdat cam mult şi ar fi cazul să spună ceva, aşa că o să încep eu.

Daca iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru pe nume Elena Udrea. Sarah Palin românească pupe-o tata. Nu ştiu ce-a făcut data trecută, ştiu doar c-a scăpat. N-am nimic cu femeile mai mult decât tremuratul obişnuit de frică, când se apropie de mine, da serios acuma. Elena Udrea prim ministru.... o fi ştiind ea meserie, dar meseria ei nu e ceva ce se poate pune la CV, decât pe matrimoniale, şi să fim serioşi, nu suni frate la emisiune să te lauzi tu pe tine însăţi că cât eşti de bună şi de jmekeră într-ale politicii şi să zici că nu eşti tu.

Băse vrea circ, şi cine ştie ce mai vrea el, şi îi este permis de către doamna Băse, pentru că-i preşedinte.

Pe de altă parte, e Joni. Pensionari o să-l voteze, amintindu-şi cu nostalgie de măreţul strigăt de luptă ''Iliescu să trăiască, că-i capu' la ţara noastră '', şi Joni zice că-l pune pe Johanis sau cum s-o scrie, din Sibiu, prim ministru. Ar fi şi cazul ca Boc să vină-napoi la Cluj, să mai vină pe la cursuri şi să ia luare aminte că nu mai vede Bucureştiul decât ca mine, prin Club A, bând şoturi de tekila cu nebuna aia dusă, cu freză din 'There's something about Mary' şi călcată în picioare de un batalion de broaşte ţestoase care habar n-am unde vor să meargă, dar mă gândesc că o gâdilă, nebună cu care în mod normal m-aş însura, că e şi faină, şi deşteaptă, dar nu vrea copii, şi mie îmi trebuie foarte mulţi, iar pe de altă parte mă tem că la cât de dusă pare, o să spargă ceva şi o să am de plătit, şi ar trebui în mod constant şă fiu atent la pe ce pune mâna, pupe-o tati de exploratoare.

Deci dragii mei... Rezumând, ştim că Băse şi Geoană e aproape acelaşi lucru, deşi eu personal îş prefer pe Joni, că pare mai civilizat, deşi ştiu că nu e, şi după cum spunea o persoană despre care nu am voie să scriu nimic pentru că s-ar putea să nu mai primesc ce mi-a promis, şi kiar vreau, şi în plus nu vreau să nu mai vorbească cu mine pentru că doar cu ea (ea de la persoană, nu ea de la fată, pt că n-aveţi de unde şti dacă e fată, deşi cel mai probabil trebuie să mă scot, să recunosc că e pentru că altfel tot ce am scris mai sus are o tentă....colorată în roz bombon), după cum spunea ea, persoana, Băse e măcar mai previzibil, şi mai 'pe faţă', pe când Joni e mai vă prindeţi voi (că doar nu v-oi da mură-n gură doamne iartă-mă). Îl prefer pe Joni, fiind mai frumos totuşi, oricum.

Dar indiferent de Băse sau Joni, între Udrea, şi un neamţ.... deşi habar n-am absolut nimic despre neamţ..... totuşi... voi fi primul serios, aţi auzit-o aici în premieră dar
Hai Joni, să ne trăieşti, şi să nu ne plictiseşti 5 ani!

O să îmi mulţumiţi peste 5 ani când cel puţin n-o să fie mai rău, şi când, sper, Guţă va mai fi scos albume întregi, că parcă nu prea mai aud nimic de el în ultima vreme, şi nu vreau să mă prefac că nu mi-e dor.

Pe de altă parte, votaţi cum vă indică sufleţelul, după propriile preferate preferinţe, că mie mi-au păcut de multă vreme asiaticele, şi mă străduiesc să învăţ bine, ca atunci cînd o să cresc mare, să mă mut în Shanghai. Au acolo, pe lângă foarte multe kinezoaice, care cred că mi se pare doar mie, dar au toate aceleaşi dimensiuni, au şi tot felul de mîncări interesante la care sincer, din pură curiozitate amestecată cu un strop de masochism, kiar aş întreba din ce-s făcute, şi kiar mă aştept să îmi fie greu să îmi imaginez ce-am mâncat, asta amplificînd doar misterul şi exoticitismul locului. Nu am văzut una să fie mai grăsuţă decât alta şi nici măcar la păr nu prea diferă, adică dacă e să îmi amintesc, parcă am văzut o japonezoaică mai plinuţă, dar de o delicateţe rară, şi aia. Şi în Franţa de altfel am văzut o coreeancă cu care nu puteam să vorbesc din cauză că tremuram în faţa gingăşiei ei. Asta-i cam ciudat, adică naiba, te muţi intr-un oraş din kina, unde poate nu cunoşti oamenii aşa de bine după faţă, şi nu te poate nimeni judeca greşit că nu ţi-ai recunoscut nevasta. Sunt aşa de multe frumuseţi şi pe la ei, ca mi-ar pune zeii gând rău la cât de mult mi-aş confunda nevasta.. Hez, I just took the next best thing, ce basca mea, doar oricum şi aia răspunde la câte cuvinte ştiu eu în kineză, iar limbajul trupului unei fiinţe încântătoare e mai mult decît suficient să îmi comunice toate detaliile de care am nevoie.

Hai Joni!