Răzgânditură

Am fost la vot.
M-am dus, pentru că ştiu din documentarul 'The Secret', că poţi face orice dacă crezi cu adevărat, inclusiv să te vindeci de cancer şi să îţi cumperi o casă care îţi place, dintre alte case care îţi plac mai puţin.

E incredibil cum universul se stă şi aşteaptă din partea noastră toată ziua, o dorinţă. Universul nu are nimic de lucru, şi pentru că Moţ Crăciun nu există, Universul s-a hotărât să intre în scenă ca un Moţ Crăciun adevărat, filosofic, la care nu trebuie să îi scrii scrisori, ci doar să îţi doreşti cu adevărat, şi să accepţi ceea ce ţi se oferă, şi să mulţumeşti pentru că toate dorinţele ţi se pot îndeplini stând şi frecând menta în pat toată ziua, cum fac eu de altfel, doar că eu şi lucrez in pauzele de inspiraţie, la licenţă, deci merit cadou. Sunt foarte harnic şi responsabil şi sunt convins că până la urmă se vor strânge la mine în faţă la uşa de la garsonieră mii de zâne magice dornice să-mi dea premiul nobel pentru pace... pentru că merit. Sunt nerăbdător, dar pentru că sunt totodată şi foarte civilizat, o să mă prefac că nu e mare lucru, şi că norocul a făcut ca eu să merit acel premiu, pe când de fapt toată lumea ştie că îl merit pe bună dreptate, şi astfel voi mai primi un premiu nobel pentru modestie, pentru că sunt şi modest.

Se întâmplă în viaţă doar lucruri minunate dacă te uiţi la stele dar gîndeşti pozitiv, unul dintre cele mai nasoale de altfel e faptul că trebuie să jonglez cu tastatura asta cu igrecul inversat, şi două feluri de 'î', la care nu numai că nu le înţeleg rostul, dar mai mult, sunt convins până în măduva trunchiului rahidian că sunt produsul unei conspiraţii de imagine a lingviştilor, ca să nu uite lumea că ŞI noi ne tragem de la Râm, şi nu suntem kiar aşa de înrudiţi cu ţigănia precum suntem de fapt.

Dar după cum ziceam, am fost la vot, şi-am votat calculatoric. Ştiam, pentru că am un simţ al păianjenului cu peripeţii, că o să iasă Băse şi Geoană, pe care îl voi porecli Joni. Deci Băse cu Joni în turul doi era ceea ce eu prevăzusem, şi ştiam că se va întâmpla, şi oricum ştiu şi cine va ieşi preşedinte, dar o să vă spun doar după ce iese, ca să nu stric surpriza, Băse şi Joni sunt cei doi candidaţi, amândoi oameni serioşi.

Dacă iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru frumos, şi poate nu-s singurul care se miră, dar mă mir de cum n-am auzit încă declaraţii de la doamna Băse. Eu nu o prea ştiu bine pe doamna Băse, a fost cam timidă de când domneşte soţu, şi acuma de altfel cred că săraca femeie a răbdat cam mult şi ar fi cazul să spună ceva, aşa că o să încep eu.

Daca iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru pe nume Elena Udrea. Sarah Palin românească pupe-o tata. Nu ştiu ce-a făcut data trecută, ştiu doar c-a scăpat. N-am nimic cu femeile mai mult decât tremuratul obişnuit de frică, când se apropie de mine, da serios acuma. Elena Udrea prim ministru.... o fi ştiind ea meserie, dar meseria ei nu e ceva ce se poate pune la CV, decât pe matrimoniale, şi să fim serioşi, nu suni frate la emisiune să te lauzi tu pe tine însăţi că cât eşti de bună şi de jmekeră într-ale politicii şi să zici că nu eşti tu.

Băse vrea circ, şi cine ştie ce mai vrea el, şi îi este permis de către doamna Băse, pentru că-i preşedinte.

Pe de altă parte, e Joni. Pensionari o să-l voteze, amintindu-şi cu nostalgie de măreţul strigăt de luptă ''Iliescu să trăiască, că-i capu' la ţara noastră '', şi Joni zice că-l pune pe Johanis sau cum s-o scrie, din Sibiu, prim ministru. Ar fi şi cazul ca Boc să vină-napoi la Cluj, să mai vină pe la cursuri şi să ia luare aminte că nu mai vede Bucureştiul decât ca mine, prin Club A, bând şoturi de tekila cu nebuna aia dusă, cu freză din 'There's something about Mary' şi călcată în picioare de un batalion de broaşte ţestoase care habar n-am unde vor să meargă, dar mă gândesc că o gâdilă, nebună cu care în mod normal m-aş însura, că e şi faină, şi deşteaptă, dar nu vrea copii, şi mie îmi trebuie foarte mulţi, iar pe de altă parte mă tem că la cât de dusă pare, o să spargă ceva şi o să am de plătit, şi ar trebui în mod constant şă fiu atent la pe ce pune mâna, pupe-o tati de exploratoare.

Deci dragii mei... Rezumând, ştim că Băse şi Geoană e aproape acelaşi lucru, deşi eu personal îş prefer pe Joni, că pare mai civilizat, deşi ştiu că nu e, şi după cum spunea o persoană despre care nu am voie să scriu nimic pentru că s-ar putea să nu mai primesc ce mi-a promis, şi kiar vreau, şi în plus nu vreau să nu mai vorbească cu mine pentru că doar cu ea (ea de la persoană, nu ea de la fată, pt că n-aveţi de unde şti dacă e fată, deşi cel mai probabil trebuie să mă scot, să recunosc că e pentru că altfel tot ce am scris mai sus are o tentă....colorată în roz bombon), după cum spunea ea, persoana, Băse e măcar mai previzibil, şi mai 'pe faţă', pe când Joni e mai vă prindeţi voi (că doar nu v-oi da mură-n gură doamne iartă-mă). Îl prefer pe Joni, fiind mai frumos totuşi, oricum.

Dar indiferent de Băse sau Joni, între Udrea, şi un neamţ.... deşi habar n-am absolut nimic despre neamţ..... totuşi... voi fi primul serios, aţi auzit-o aici în premieră dar
Hai Joni, să ne trăieşti, şi să nu ne plictiseşti 5 ani!

O să îmi mulţumiţi peste 5 ani când cel puţin n-o să fie mai rău, şi când, sper, Guţă va mai fi scos albume întregi, că parcă nu prea mai aud nimic de el în ultima vreme, şi nu vreau să mă prefac că nu mi-e dor.

Pe de altă parte, votaţi cum vă indică sufleţelul, după propriile preferate preferinţe, că mie mi-au păcut de multă vreme asiaticele, şi mă străduiesc să învăţ bine, ca atunci cînd o să cresc mare, să mă mut în Shanghai. Au acolo, pe lângă foarte multe kinezoaice, care cred că mi se pare doar mie, dar au toate aceleaşi dimensiuni, au şi tot felul de mîncări interesante la care sincer, din pură curiozitate amestecată cu un strop de masochism, kiar aş întreba din ce-s făcute, şi kiar mă aştept să îmi fie greu să îmi imaginez ce-am mâncat, asta amplificînd doar misterul şi exoticitismul locului. Nu am văzut una să fie mai grăsuţă decât alta şi nici măcar la păr nu prea diferă, adică dacă e să îmi amintesc, parcă am văzut o japonezoaică mai plinuţă, dar de o delicateţe rară, şi aia. Şi în Franţa de altfel am văzut o coreeancă cu care nu puteam să vorbesc din cauză că tremuram în faţa gingăşiei ei. Asta-i cam ciudat, adică naiba, te muţi intr-un oraş din kina, unde poate nu cunoşti oamenii aşa de bine după faţă, şi nu te poate nimeni judeca greşit că nu ţi-ai recunoscut nevasta. Sunt aşa de multe frumuseţi şi pe la ei, ca mi-ar pune zeii gând rău la cât de mult mi-aş confunda nevasta.. Hez, I just took the next best thing, ce basca mea, doar oricum şi aia răspunde la câte cuvinte ştiu eu în kineză, iar limbajul trupului unei fiinţe încântătoare e mai mult decît suficient să îmi comunice toate detaliile de care am nevoie.

Hai Joni!

The power of "because..."

Vă tot spuneam că îmi place să mă uit la partea iraţională a omului, pentru că se întâmplă multe lucruri interesante acolo, şi pentru că partea raţională...e cam plicticoasă. Nu suntem maşini, nu funcţionăm ca maşinile, eu zic că n-are deci rost să ne prefacem că am fi.

Urcam scările, am văzut o stea... foarte strălucitoare. Imediat mi-am dat seama că "stai mă, asta nu e stea, e o Venus, Luceafărul... Acel loc prietenos, acid, înfocat şi toxic, care se roteşte invers faţă de tot restul planetelor din univers, unde ai muri în mai puţin de 1 secundă, iar în 10 secunde ai fi dizolvat complet, ai fi sufocat, dizolvat si zdrobit deodată, unde lumina soarelui nu ajunge niciodată la suprafaţă, şi nici vorbă de vreo formă de viaţă.... Aaa, şi apropo, de acolo vin femeile!"

Îmi aminteam explicaţiile pe care le primisem mai demult "deosebeşti o stea, de o planetă pentru că planetele nu licăresc, iar stelele licăresc".
Iar apoi "Stelele licăresc pentru că au lumină proprie, iar planetele doar o reflectă".

Sincer, asta n-are sens pentru mine, n-are sens acuma, după probabil 10 ani de când am auzit asta, dar atunci avea...

De fapt, se întâmpla un fenomen interesant, ca şi peste tot altundeva.

Eu nu eram sigur pe mine, şi creierul meu vroia să ştie dacă există un răspuns. În momentul în care am auzit "Păi planetele nu licăresc iar stelele licăresc pentru că..." creierul meu a început să o ia razna. Nu ascultam ce zice omul respectiv, nu analizam. Era doar un om care ştia mai multe ca mine... creierul meu era interesat doar de acel "pentru că....".


Asta încă mi se mai întâmplă, şi pun pariu că mulţi aţi păţit să vă daţi seama că explicaţiile primite, de fapt fie că nu au fost înţelese, fie că de fapt nu explică nimic ci efectiv n-au sens.

Sunt multe întrebări existenţiale la care ni se răspunde cu "pentru că..." moment în care încetăm să mai analizăm critic. Nu faceţi asta, e destul de periculos. Ororile din religie mi se pare că prin mecanismul ăsta s-au întrebat, precum şi holocaustul, şi multe altele.

Eu unul prefer o întrebare decât un răspuns, oricum. Cu cât am răspunsuri mai multe, cu atâta mă mir mai puţin. Şi păcat... îmi place să mă mir. Acuma încerc să cos la loc şi corola vieţii

Genul de lucruri care mă enervează

Mi-am învăţat lecţia asta, în dragoste, dar cred ca merge peste tot.

Dacă abuzezi de inima cuiva, dacă încerci să îl manipulezi sentimental prea mult, lucrurile se vor întâmpla în felul următor:

-În prima fază îl vei ţine lângă tine
*-În a doua îl vei plictisi
*-În cele din urmă va începe să te urască
-Se sfârşeşte totul într-un mod *catastrofic.

{*=optional)
Eu personal prefer să nu folosesc cuvinte mari, decât atunci când kiar nu se mai poate. Mai mult, folosirea cuvintelor cu impact profund sentimental, care nu au în spate şi nişte argumente empirice, face iminent un dezastru.

În filmuleţul următor veţi vedea un exemplu scârbos de manipulare de cel mai josnic nivel, folosit de ceva fundaţie de mediu. După cum spuneam mai demult, veţi vedea o fetiţă care prin mesajul ei încearcă să ne facă să ne fie ruşine de faptul că suntem oameni.



Bineînţeles că nu e vina fetiţei, e clar că discursul i-a fost scris de cu totul altcineva.

Indiferent dacă substratul fizic al celor spuse de ea e real sau nu, eu nu mă voi alinia niciodată cu astfel de oameni, pentru că nu vreau să fiu un cerşetor, şi nu vreau să trăiesc într-o lume de cerşetori.

Astfel de lucruri trebuie adresate cu demnitate, cu o motivaţie pozitivă, pentru că indiferent dacă chiar există o problemă sau nu, eu cel puţin nu voi permite nimănui, să mă facă să mă simt prost. Nu voi permite nimănui să îmi ia bucuria de a trăi, şi fericirea temporară pe care o trăiesc, pe care m-am străduit să mi-o creez.

Indiferent dacă vă emoţionează sau nu mesajul fetei, imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla să vedeţi în fiecare zi unh copil că spune aşa ceva. Eu unul m-aş scârbi.

Eu vreau să mă simt bine, iar celor ce preferă să stea în suferinţă le urez suferinţă îndelungată!

How not to care (pe scurt)

Nu vreau neapărat să ţin omu 5 ore să citească un articol, deci ideea de mai jos e că:

Omul e o fiinţă nesigură, care tot timpul va fi nesigură, şi tot timpul va încerca să îşi vindece nesiguranţa (imposibil de realizat).

Ştiinţa şi religia printre altele, sunt metode de a vindeca nesiguranţa, dar mulţi religioşi sau savanţi (şi nu numai) au luat-o pe căi greşite tocmai din cauză că au sacrificat ceea ce nu trebuia, pentru nevoia de a avea dreptate.

Fiecare dintre noi a păţit asta, desigur, mulţi am ajuns să ne enervăm prietenii cu ideile noastre fixe (în special eu! :P)


Propuneam deci un nou tip de siguranţă, prin următoarele sfaturi, pe care le-am primit şi eu, şi merg chiar foarte bine:

Gândeşte de 2 ori înainte, dar nu de 50. În loc să gândeşti, acţionează.
-După ce ai trăit clipa poţi să o analizezi, dar creierului îi place şi adrenalina, nu numai siguranţa.

Ai dreptul să raspunzi cu "pentru că aşa îmi place".
-Eşti la fel de om ca şi oricare, ai la fel de multe drepturi ca şi oricare, nu ştie nimeni ce e mai bun pentru tine. Ai dreptul să nu îţi pese, şi să recunoşti asta. Bineînţeles că vei suporta câdeodată consecinţe, dar nu e nicio problemă, aşa înveţi.
Nu poţi merge prin viaţă cu singurul scop de a evita consecinţe nasoale.

Îmi place feedbackul, deci lăsaţi un coment sau un rating.

On Global warming

Probabil că a auzit toată lumea de încălzirea globală.

Probabil că unii, dintre care făceam şi eu parte, se simţeau vinovaţi când conduceau maşina sau când aprindeau becul, de faptul că o încălzire cu 2-3 grade ar omorî plin de animale nevinovate.

Probabil că unii, datorită propagandei Green Peace, au început să creadă că oamenii sunt cea mai gravă problemă a planetei, că suntem o otravă, nu suntem naturali, ceea ce facem noi afectează grav un echilibru foarte sensibil, care va face ca ecosistemele să ni se prăbuşească în cap, şi cu ele, şi noi. Când eram clasa a4a mă gândeam şi la aceste poveşti apocaliptice care te fac să îţi fie ruşine că eşti om.

Spun eu asta şi susţin tare: am apărut din natură, am evoluat în natură, şi acum tot acolo ne aflăm şi facem lucruri naturale. Echilibru pe Pământ n-a existat şi n-o să existe niciodată, trebuie să acceptăm asta, şi să ne pregătim schimbărilor ce vor veni, nu să ne îngropăm în munţi de lacrimi pentru animale care mor. Au murit până acuma 99,mult % din totalul speciilor care au existat pe Pământ. Viaţa continuă, nu are cum, şi nu o să dispară aşa de simplu. Mai mult, noi suntem una dintre speciile de pe planetă, şi avem dreptul să facem tot ceea ce putem să facem. Asta a fost din totdeauna evoluţia. Desigur că dacă n-avem grijă s-ar putea să ne autodistrugem, dar nu o să îi pară rău nimănui după noi, pentru că sigur la un moment dat o să vină altă specie inteligentă, care o să facă exact aceleaşi aşazise porcării pe care le facem noi.

Observaţi vă rog, privesc problema doar din punct de vedere evoluţionist. Nu voi intra pe teren religios pentru că acolo mi se pare că interpretarea problemei, şi concluziile vin în funcţie de chef şi stare de spirit.

Dar continuând...

Există însă multe organizaţii care se hrănesc cu ruşinea oamenilor, şi fie că au dreptate, fie că nu, nu mă interesează atâta timp au argumente. Ciudat e că ecologilor li s-au adăugat voluntar grupuri de hipioţi ciudaţi, care pot să desfacă conserve cu energia lor Qi, şi te pot pune din nou în contact cu natura prin tot felul de practici ciudate. Ok, la noi la români nu sunt aşa mulţi, dar youtube-ul zice că SUA colcăie de ciudaţi de ăştia. Problema e ca de la ei vin ştirile.

Înainte să postez videouri cu tipi, oameni de ştiinţă mai bine zis, care spun că de fapt toată ideea cu încălzirea globală e o porcărie totală, o să mai spun şi că însăşi încercarea de a-l face pe om să se simtă vinovat că trăieşte e o formă distructivă de manipulare, şi cei care încearcă asta ar trebui eliminaţi.
Adică indiferent dacă chiar există sau nu o problemă, nu-i nevoie să creăm isterie în masă, şi să-i deprimăm pe oameni. Nici dacă vine sfârşitul lumii, n-ar fi o scuză să vină unu şi să zică "v-am zis eu". Pur şi simplu e dreptul fiecăruia să trăiască aşa cum vrea, drept ce şi-l dă fiecare singur, prima dată, pe urmă statul, sau divinităţi cu diferite proprietăţi.

Un ultim avertisment: Să nu aveţi încredere oarbă nici în mine, nici în ce vedeţi, nici în nimeni. Încrederea oarbă însăţi a creat multe probleme. Sunt prezentate nişte date, a căror veridicitate nu o pot garanta. Interpretarea e responsabilitatea fiecăruia.
Climate Change - Is CO2 the cause (partea 1)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 2)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 3)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 4)


Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 1)

Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 2)

Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 3)


Chiar dacă încălzirea globală e o porcărie, chiar dacă nu se întâmplă nimic cu planeta, ar fi totuţi frumos să nu aruncăm pe jos toate tâmpeniile de gunoaie, decât dacă vrem să locuim printre ele. Sau altfel spus: dacă nu vreţi să fiţi amendaţi.

Chiar dacă Greenpeace minte, asta nu înseamnă că putem să luăm deşeuri radioactive şi să le aruncăm pe câmp. Adică dacă doriţi, cu toată plăcerea, dar o să aveţi mai puţin de mâncat, şi mai rău, o să am eu mai puţin, şi atunci cred că vor apărea probleme.

La fel cu speciile drăguţe pe cale de dispariţie. Aveţi grijă de ele, pentru că îmi plac mie!