Telefon

Puneam apă la nişte buruieni verzi undeva intr-o seră cu geamurile sparte aşa de efect, când dau din greşeală cu cotu intr-o frunză de urzică. Nu-i problemă, era mică. Reacţia instinctuală, de pe vremea când eram maimuţă, normal e să mă panichez. Nu-i problemă, realizez că din fericire sunt de-ăla... Urzicofil sau cum le-o zice.... în sensul ca da, mă doare, dar spre deosebire de oamenii cu frica de dumnezeu, când mă gândesc că mi-a zis bunica că n-o să fac reumatism, îmi dau seama că totuşi e faină pişcătura... parcă sună a lipici 'pişcătura'.

Pişcătura tot ce pişcă,
nimic nimica nu mai mişcă!

Probabil dacă ar mai fi trăit Eminescu, făcea addendum, sau volumul 2, sau remix la luceafăr, numa să bage şi kestia de mai sus... mă rog, ăsta o fi un dezavantaj al vieţii în secolul 19.

Nu pot zice că m-aş arunca într-un ocean de urzici, pentru plăcerea inimaginabilă provocată de agenţii kimici nervoşi din buba respectivă, dar parcă nimic nu se compară cu atingerea tandră a unei urzici, dimineaţa, la ţară, în şlapi, după casă.
Cel mai enervant cred că e pentru urzică. Sigur intentţia ei nu era să mă facă pe mine fericit.
Adică cine ştie la ce se gândea ea in mintea ei când am deranjat-o din veşnica-i contemplaţie. O fi zis "ha! ţi-am făcut-o nemernicule! de acum încolo toată viaţa o să îşi amintească să stea departe de noi, surorilor".
Oh! Parcă văd că Iisus, când predă orele de religie in ceruri, mă dă ca exemplu... "vedeţi, aşa trebuie să faceţi ca nenea! Dacă vă pişcă o urzică, mai băgăţi mâna odată, fără frică". Pentru motivu ăsta sincer mă gândesc că o sa fie fain când o să ajung şi eu pe acolo, pt că voi fi primit cu bodiguarzi. Şi dealtfel abia aştept orele de religie din cer... cu proful meu de religie mă certam în fiecare oră, încercând să îi explic că evoluţia în sus şi în jos, şi el mă tot întreba că atunci maimuţele de ce nu mai evoluează? Adică mă scuzi, cu întrebări de astea îi mai prosteşti pe pruncii de clasa a4a, dar după cum spuneau vechii greci "las-o dreq de treabă dom‘le". Oricum, plănuiesc să mă documentez mai bine, şi pe când mă duc în rai, măcar lui Iisus să ii explic cum stă treaba, în el încă am speranţe.

Aşa cică ar trebui să fie toate kestiile fără sens, ar trebui să ducă la un final fericit. Da cred că nu mai are nimeni idee de ce şi de când şi unde naiba scrie ce scrie si ce dacă scrie, că şi eu scriu aici tot ce îmi dictează muza de octombrie de pe uşa. Şi nu uşa de la veceu, pe aia am geam. Şi da, nimeni n-are habar de nimic. Îmi zicea văru-meu, că el e mai cu traficul, că de fiecare dată când e un poliţist într-o intersecţie, se blochează circulaţia. Eu să fi fost poliţist m-aş simţi onorat... "vai, da pentru mine? nu trebuia...". În general cred că e nasol să fii poliţist în intersecţie. Să tot faci balet pe acolo, printre înjurături şi secreţii, că mie unu mi-i greu să cred că n-ar fi fost cazul şi de aşa ceva la un moment dat, că doar mulţi oameni au probleme cu glandele salivare. Cred că-i ceva epidemie de glandofobie salivară, cel puţin în oraşul de unde-s eu, că al naibii dacă n-a menţinut pânza de apă freatică la un nivel constant pe toata perioada secetei. O adevărată binecuvântare.

Un institut din Ungaria a facut un studiu îndelungat pe vreo 5 ani in vreo 20 de ţări şi acuma se cunoaşte că un nivel suficient de ridicat de "hrhhrhraaaaaakkkkk pppfui" pe stradă, face să se depună praf mai puţin pe maşini, iar plantele apreciază, că după cum demonstrasem mai sus, nici ele nu-s mai bine cu capu.

La un moment dat, după ce o să realizez că aberez o să continui povestea, între timp aş putea băga reclame sau ceva, poate fac si un ban. Pateul Lupack e deja mai bun decat Hame

Mă duc apoi de lângă urzică, să nu înceapă să se simtă folosită, să îmi umplu turnătoarea cu apă, şi mai ud florile, le ud, le ud le ud, pentru că le place place place, iar mie îmi place să le fac pe plac, că-s de treabă. Poate la un moment dat o să schimb şi geamul spart, dar între timp am pus un nailon, că important e să nu intre de afară duhurile necurate, să îmi sperie plăntuţele. Ele trebuie să crească, şi să facă pui, şi când o să fie destul de mari probabil că o să le iau şi o să le diger. Ăsta e scopul lor, după ce au dus o viaţă frumoasă.

Şi aud melodia aia "what is this feeling inside, it lasts for awhile, it keeps me alive. Wha am I wrong or I'm right, I search and I find, that you're deep inside".
Ăla e telefonul, mă trezesc dezorientat, răspund cu voce ciudată de dimineaţă, zic "alo?"... zice cătălin "serus mă. dormi?". eu:"...nu", el:"lol, noah bine, vroiam să văd dacă dormi"

Omu s-a lămurit

A2a rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat. Avem un câştigător!

Runda a2a a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat.
Mersi din nou participanţilor!


Bănuiam că această religie o să creeze probleme mai mari, mai ales datorită faptului că am încercat pe cât posibil să fac google-ul inutil. Văd totuşi că există persoane determinate care au găsit/ştiut răspunsul, deci felicitări lor.

Deci, misterioasa religie e

.
.
.
.
.
.
.


Pastafarianismul
sau altfel spus
The Church of The Flying Spaghetti Monster




Avem un câştigător, Dazeloop, al cărui premiu, vine personalizat, într-o zi, două, de gândire. Îl rog să anunţe primtr-un comentariu, după ce-l primeşte, daca i-a plăcut. Scopul acestui concurs e să ne distrăm cu toţii, aşa că acum, după ce v-aţi distrat voi, e rândul meu ;) "Now it's MY turn! >:)"
Bravo Dazeloop, şi Csaba deci, iar restul, better luck next time!


Nine, câştigătorul primei runde încă nu a apărut. Nine, mai ai timp până diseară să îţi revendici premiul (să îmi dai date de contact).


Până data viitoare, numa' bine! ;)



************************************************************************************
Începem runda a2a a concursului "Guess the religion!".

Offtopic, Nine, câştigătorul primei runde are timp până duminică, 11 ian, seara, să mă contacteze, ca să îşi revendice premiul. Y!id: de4sh

Pentru cei care nu cunosc regulile:
*am dat indicii despre o anumită religie, pe al cărei nume trebuie să îl ghiciţi.
*înscrierea la concurs se face printr-un comentariu lăsat la acest articol, cu răspunsul(urile), şi date de contact, SAU datele de contact separat, prin mail la adresa de4sh@yahoo.com -pentru cei timizi :P
*fiecare are dreptul la 2 încercări, pe care le poate folosi deodată sau separat, oricând înainte de sfârşitul concursului.
*premiul(/iile, după de generozitate, chef, şi idei) le voi acorda în funcţie de corectitate ŞI rapiditate.

Succes tuturor!

Indiciile:

-Credincioşii acestei religii, în marea lor majoritate, nu sunt foarte credincioşi.
-A fost fondată in secolul 21.
-Zeitatea acestei religii nu ia forma umană, in mod natural (desi e atotputernica, deci ar putea).
-Cosmologia asociată acestei religii susţine că primele manifestări ale creaţiei au fost munţii, copacii, şi un singur om, care nu avea aceleaşi dimensiuni ca şi majoritatea celor din ziua de astăzi.
-Această religie consideră sacre un anumit tip de persoane care trăiesc într-un mod liber, al căror număr a scăzut drastic în zilele noastre.
-Scăderea numărului acestor persoane, spun credincioşii, este o dovadă directă a fenomenului de încălzire globală.
-Urmă a acestor persoane cu spirit de aventură, găsim într-un serial american îndrăgit.
-Protagonistului acestui serial are proprietati in comun cu obiectele de mai jos: absorbante, swiss cheese, banana, paralelipiped dreptunghic. De asemenea, găteşte nişte burgeri foarte buni şi coloraţi.
-Consideră gravitaţia ca fiind acţiunea directă a zeităţii lor, care apasă asupra tuturor.
-Fiecare zi de vineri e o sărbătoare religioasă pentru credincioşi.
-Teoria superstringurilor se pare că ar confirma veridicitatea acestei religii, şi existenţa zeităţii sale.
-Paradisul, în viziunea acestei religii, găzduieşte o formă de relief unică, ce apare şi pe Pământ sub altă formă, diferenţa fiind faptul că cea din Edenul menţionat, aruncă în aer un anumit tip de băutură alcoolică.

How not to care (pe scurt)

Nu vreau neapărat să ţin omu 5 ore să citească un articol, deci ideea de mai jos e că:

Omul e o fiinţă nesigură, care tot timpul va fi nesigură, şi tot timpul va încerca să îşi vindece nesiguranţa (imposibil de realizat).

Ştiinţa şi religia printre altele, sunt metode de a vindeca nesiguranţa, dar mulţi religioşi sau savanţi (şi nu numai) au luat-o pe căi greşite tocmai din cauză că au sacrificat ceea ce nu trebuia, pentru nevoia de a avea dreptate.

Fiecare dintre noi a păţit asta, desigur, mulţi am ajuns să ne enervăm prietenii cu ideile noastre fixe (în special eu! :P)


Propuneam deci un nou tip de siguranţă, prin următoarele sfaturi, pe care le-am primit şi eu, şi merg chiar foarte bine:

Gândeşte de 2 ori înainte, dar nu de 50. În loc să gândeşti, acţionează.
-După ce ai trăit clipa poţi să o analizezi, dar creierului îi place şi adrenalina, nu numai siguranţa.

Ai dreptul să raspunzi cu "pentru că aşa îmi place".
-Eşti la fel de om ca şi oricare, ai la fel de multe drepturi ca şi oricare, nu ştie nimeni ce e mai bun pentru tine. Ai dreptul să nu îţi pese, şi să recunoşti asta. Bineînţeles că vei suporta câdeodată consecinţe, dar nu e nicio problemă, aşa înveţi.
Nu poţi merge prin viaţă cu singurul scop de a evita consecinţe nasoale.

Îmi place feedbackul, deci lăsaţi un coment sau un rating.

How not to care

Cred că ar trebui să îmi schimb denumirea blogului în "La trădătorul insomniac", după activitatea din ultima vreme.

E 5 fără ceva, nu pot dormi, şi stările total imprevizibile ale creierului meu mă pun să îmi dau cu părerea despre ce înseamnă să fii om. Mai mult, acest articol îl scriu cu un aşa-zis fular în jurul gâtului, care nu e de fapt decât o pereche de pantaloni de pijama... sunt călduroşi!

Aţi tot auzit probabil de când sunteţi întrebări existenţiale cu răspuns sugerat, din multe locuri. Întrebări expirate după părerea mea de genul "de unde venim? unde mergem? de ce suntem aici? cine ne-a creat? de ce?" şi multe tâmpenii de genul ăsta care din lipsă de cunoştinţe, crează ciudaţi.

Asta îmi aduce aminte de un fel de banc, despre sex. Nişte particularităţi care au meritat să primească nume, nişte "landmarks" în lumea sexului ar fi:
-Când ai cu ce , da n-ai cu cine...sexul adolescentin.
-Când ai cu cine, da n-ai cu ce...sexul de pensionari.
-Când ai cu cine, ai cu ce, da' m-ai unde...sexul studenţesc.
-Când ai cu cine, ai cu ce, ai unde, dar "De ce?"...sexul filosofic.

Somnul raţiunii generează monştri, hiperactivitatea sa - oameni plicticoşi, zombi (adică exact acelaşi lucru, dar le voom spune diferit, ca să nu îi confundăm). Dacă îi mai şi arunci în scârbă întrebări de genul ăsta raţiunii şi te aştepţi să găsească un răspuns, eşti pe drumul cel bun... spre spitalul de nebuni.

Aţi mai auzit probabil că asta înseamnă să fii om, să cauţi tot timpul răspunsuri, să vrei să ştii mai mult, să descoperi "adevărul".

Argumentul meu împotriva acestor filosofii de clasa a4a, e de ordin psihologic oarecum.
Eu cred că omul nu are de fapt nevoie de cunoştinţe. Nu cred că are nevoie de fapt, de răspunsuri. Nu cred că are nevoie de dumnezei şi reîncarnare, de extratereştri şi fantome, de biserici şi de legi, de toamnă şi bani, de femei sau maşini, de manele sau perdele, metale vapoare cafenele sau bretele.

Cred că avem nevoie de ceva mult mai profund, profund nu în sensul de spiritual, raţional, emoţional sau adânc, ci profund în sens neuro-nu-ştiu-cum, profund în sensul de a-i da creierului acele elemente care îi plac şi a evoluat să le caute.

Cred că omul e de la natură, o fiinţă extrem de nesigură pe ea. O fiinţă care, din cauză că posedă imaginaţie, crede că cei din jur pot fi mult mai inţelepţi, şi că părerile altora, dacă sunt diferite de ale sale, dar cumva ating sfera sa de interes, trebuie să fie mai bune.

Omul are nevoie de siguranţă.

Nu pot să definesc calumea siguranţa asta. Pot spune doar că schimbările generează frică, şi noi încercăm deci să evităm frica.

Asta are foarte mult sens în context evolutiv, adica dacă vedeai la uşa peşterii o kestie păroasă de care n-ai mai văzut, trebuia să faci ceva ca să nu te mănînce... şi probabil îţi doreai să nu mai vezi aşa ceva, în cazul în care scăpai... pentru mine are sens. Mai mult, nesiguranţa era bine să fie pornită tot timpul pentru că nu ştiai niciodată de ce creaturi dai prin pădurile în care mergeai la cules alune. Deci într-un fel suntem tot timpul nesiguri, dar încercăm să devenim cât mai siguri posibil... ceea ce e până la urmă o imposibilitate, pentru că, după cum spun eu, avem în noi instinctiv nesiguranţa. Nu putem scăpa de ea.

Dar în zilele noastre, pentru că nu prea mai avem de-a face cu pericole de genul ăsta, ne-am reprofilat şi lăsăm înstinctele astea să-şi facă de cap. Lăsăm filosofia să ne arunce în necunoscut, şi să îşi bată joc de noi.

Ne vindem sufletul persoanelor care, ne promit răspunsuri la întrebări, ne promit o siguranţă. Ne vindem sufletul bisericii care ne spune clar ce trebuie să facem ca să ajungem în Rai. Ne vindem sufletul ştiinţei care ne spune "clar" de unde venim, unde mergem şi de ce e aşa cum e.

}n cazuri extreme, deformăm realitatea pentru a se supune porcăriilor din capul nostru, numai pentru a nu deforma porcăriile din cap. Ele sunt necesare pentru a avea dreptate.

E aceeaşi nevoie, nevoia de siguranţă. Vrem să avem dreptate tot timpul, ca nu cumva să trebuiască să căutăm în continuare răspunsuri. A căuta răspunsuri tot timpul ar însemna în primul rând nesiguranţă pentru că nu ştii niciodată ce vei descoperi, şi în al doilea rând mult prea mult de gândit. Nu cred că e posibil aşa ceva, şi nici măcar benefic....adică ajungi zombie :P

Mulţi religioşi au ajuns să comită atrocităţi, pentru că le era frică să caute răspuns în continuare, pentru că s-au complăcut în a crede în loc să gândească.
Mulţi savanţi au rămas fără prieteni pentru că din teoriile lor îmbârligate nu reieşea pic de umanitate, şi pentru că preferau să aibă ei dreptate în loc să se simtă şi cei din jur bine.

Nu-i oribil, asta e firea umană, nu vă speriaţi că n-o să scăpăm de problemele astea doar din cauza articolului meu pe blog :) Dacă scăpăm, dau de băut la toată lumea!

Bineînţeles, nu comentez cantitatea de adevăr conţinută în dogmele religioase, sau în teoriile ştiinţifice (şi apropo o teorie, în lumea ştiinţifică nu înseamnă părere. Înseamnă o ipoteză testată, care funcţionează în multe cazuri, şi care a fost în stare să facă previziuni destul de corecte asupra anumitor fenomene...adică să genereze cunoştinţe verificabile).

Motivul pentru care scriu acest articol despre nesiguranţă şi nevoia de a crede în ceva, este ca să propun în cele din urmă o soluţie. Soluţia mea personală, care mi se pare că mă face cel puţin pe mine mai fericit.

În loc să gândeşti prea mult, acţionează!
Asta mi se pare că dă un nou tip de siguranţă, cea experimentaţă. În loc să te bazezi pe principii, testează-le! Fă chestii care credeai că nu îşi plac, r iscă, trăieşte cu un spirit de aventură, fă lucruri şi bucură-te de ele. Fă efortul de a te bucura de ele, şi dacă efortul e prea mare, înseamnă că ar trebui să faci altceva.

În felul ăsta n-ai nevoie de siguranţa raţiunii, pentru că trăieşti skimbarea, şi creierul începe să iasă din starea morbidă de a crede cu preţul vieţii ce aude. Începe să rezolve probleme şi să fie activ. Îi prind bine la creier kestii de genul ăsta.

În felul ăsta n-o să pierzi timp întrebându-te cum ar fi fost dacă ar fi fost, pentru că trăind clipa, nu vei mai avea vreme şi kef să îţi pui întrebări.

Răspunsul la întrebarea "de ce îţi place ceva?" poate fi "pentru că îmi place!"

Nu trebuie să demonstrezi nimic, nimănui pentru că eşti la fel de om, şi ai la fel de multe drepturi ca şi toată lumea. Mai mult, nici nu există de fapt drepturi, poţi face absolut ce vrei, şi lua tot ce poţi, există doar nişte consecinţe pe care trebuie să le suporţi, şi dacă eşti destul de bărbat să le accepţi, nu e nicio problemă.

Ai dreptul să îţi placă orice, să faci orice, să vrei orice, şi să nu dai nicio explicaţie. Ai dreptul să fii misterios, şi să nu îţi pese de restul. Ai dreptul să refuzi a fi manipulat, şi ai dreptul să spui "fuck you, I don't care, I'll do it my way". Nu înseamnă că vei avea tot timpul dreptate sau că vei face tot timpul ce e mai bine pentru tine, dar aşa îţi vei trăi propria viaţă după propriile reguli.

Şi culmea culmilor, mi se pare că lumea te respectă mai mult dacă faci ce vrei, şi nu îţi pasă!!!

Astea fiind zise, aduc ce-a mai adus Aleister Crowley, şi mulţi alţii. Aduc responsabilitatea personală. Propun un nou tip de fericire, şi un nou stil de viaţă. Pentru mine până acum merge, şi chiar nu-mi pasă câţi vor fi de acord cu mine, tocmai din cauza asta. Am dat doar aceste idei pentru că şi mie la rândul meu mi-au plăcut, şi pentru că le consider cele mai bune sfaturi pe care le-am primit.

Matinal vs. insomniac

Aş vrea să dorm. Zău că aş vrea dar natura creierului meu are ceva probleme existenţiale, şi până nu şi le rezolvă, nu pot eu să funcţionez ca un om normal ce trăieşte în zona cu GMT+2.

Mi-ar plăcea să fiu delfin, să pot sta treaz 24 din 24. Ar fi interesant, măcar mi-aş face program, aş ieşi la bere, aş face prăjituri, aş bate cuie, aş număra o bilă, adăpa vaca sau zugrăvi parketul, you know, the usual stuff.... Dar nu! Mi s-a hotărât creierul că hai să nu vrea să doarmă.

Stupid de-a dreptul din partea lui. Chiar amuzant dacă stau să mă gândesc, adică eu am ce face între timp, mi-am găsit de lucru, dar el are nevoie de odihnă. Pentru mine-i ok, eu îmi exploatez creativitatea spontană din buric... N-am nevoie de creier ca să scriu! Îmi trebuie doar un deget, şi har domnului, am 10! Deci scorul e: eu-1, creier-0. El are nevoie de mine!

El stă confuz şi se uită la mine ce fac. Eu, ca în orice relaţie, decât să mă enervez că nu stau lucrurile cum vreau, îmi găsesc ceva de lucru. Mi se pare că prea mult creier, face dintr-un om, un manelist.
De ce zic manelist? Foarte simplu. Uite, când mergi într-un loc cu băieţei şi fetiţe gen bar, şi dacă îţi place să te uiţi la lume o să îţi dai seama. Adică nu să te uiţi ca prostu' sau ca un psiholog sau ca un popă, nu! Mie îmi place să mă uit aşa subtil, cum se uită tipii ce fac documentare pentru Animal Planet. Mă uit cu grijă ca să nu îmi constate prezenţa, dar şi ca să observ şi să mă prind de tot felul de lucruri.

Ei, făcând asta, am văzut de multe ori (o mică paranteză, fetele văd mult mai multe evenimente de genul ăsta, şi probabil că ar fi mai în măsură să îţi dea cu părerea, probabil că sunt unele cu atât de multă experienţă încât ar putea scrie o lucrare de premiu nobel pentru aşa ceva, bizule...dar nu mă interesează, e insomnia mea, şi o să o exploatez la maxim), am văzut de multe ori ziceam tipi care se duc lângă o fată, îşi scot portofelul, telefonul, şi keile de la maşină, şi scot o replică de genu "e destul?". Mie mi se pare că ar putea fi destul... Adică un om întreg la minte nu ar mai avea tare multe la el în afară de astea...Hai cheile de la casă, dar nu îţi dai seama ce fel de casă are omu, după chei... eventual uşa poţi să o recunoşti, dar cum toţi îţi pun uşi de alea de metal, până şi la bordeiaşe, nu ar ajuta cu nimic etalarea lor.

Eu de exemplu am bomboane în buzunar. Dacă aş fi eu în locul tipului, aş scoate prima dată o bomboană, i-aş arăta-o la tipă, aş băga-o la loc, şi aş zice: "Ştiu că o vrei, multe au vrut-o. N-are rost să negi. Ştiu că n-o să recunoşti niciodată, dar una dintre fanteziile tale e să vină bărbatul potrivit cu bomboana potrivită... Nu mă grăbesc aşa de tare, mai am vreo 5 minute, timp pe care ţi-aş sugera să îl foloseşti în avantajul tău: Poţi să îmi cumperi un suc, şi să îmi demonstrezi că tu eşti cea ce merită bomboana, sau poţi să suferi o viaţă întreagă ştiind că ai ratat posibil una dintre cele mai bune bomboane.... şi mai rău, poate cea mai mare duşmană a ta, a reuşit să o aibă. Accepţi provocarea?". Chiar e o idee destul de bună, pe care, dacă o să mă mai ia odată o insomnie de asta ciudată, o să o încerc. Mi s-ar părea o experienţă ce sparge rutina. Rutina e un fel de colegă de-a mea de cameră. Mă aşteaptă acasă, îmi face ceai, masaj, dă muzica mai tare... se comportă ciudat, ca şi cum ar vrea ceva de la mine. De aia nu prea dau pe acasă, vin doar ca să mă culc, şi să mănânc atunci când mi se termină banii.

Şi apropo de fetele din bar, cred că aş face-o geloasă >:) Îmi place mult ideea de gelozie. E pur şi simplu o metodă foarte eficientă de a menţine pasiune între doi oameni. O metodă simplă, ca şi metoda bomboanei, sau a cheilor de merţan... Până la urmă viaţa asta poate fi trăită în multe feluri, şi nu poţi spune neapărat care-i ăla mai bun... după cum ziceam mai demult, chiar dacă o să ia unul premiul nobel pentru teoria care calculează exact unghiul şi frecvenţa pentru penetrarea perfectă, toate astea în funcţie de lungime şi lăţime, eu aş cam paria că n-o să funcţioneze pentru toate specimenele... pentru că ar trebui să ţină seama de un număr mult mai mare de parametri... decât dacă e o teorie statistică, cu care poţi să te scoţi, să zici că n-ai date suficiente. Păi pentru date suficiente, ar trebui să experimentezi pe un eşantion destul de mare de voluntare voitoare, şi dă-o naibii de treabă dacă mai ai după aia putere să scrii şi teorii.

Tocmai asta zice principiul incertitidinii lui Heisenberg: cu cât experimentezi mai mult, cu atât îţi place mai mult, şi începi să gândeşti mai puţin. Iar dacă nu experimentezi destul, oricât ai gândi, scoţi numa prostii pe gură... deci nicicum nu-i bine. Aşa-i tot timpul, şi nu-i vina nimănui. Pur şi simplu te bazezi pe faptul că natura a potrivit dinainte toate dimensiunile între ele, toate potrivelele între ele, şi tot ce trebuie să faci e să găseşti potrivinţa potrivelei din posesie.

Cine ştia că de la Heisenberg la Bebe sexulogu' e doar un pas filosofic? Ce minunată e viaţa :)

Dar continuând, observând aşa multe fenomene ce se petrec în baruri, am ajuns la una din concluziile mele specifice. Şi ce poate fi mai specific pentru creierul meu insomniac decât să descopere cu plăcere că toţi suntem de fapt la fel? Adică oriunde mă duc, văd tot ca fiind asemănător.

Fiecare scoate şi pune pe masă, ca să vadă fetele, ceva cu care se mândreşte el. Unii chei de merţan, alţii diplome, alţii tupeu, creier, muşki, oki, mâini, fund, picioare, haine de firmă, talent, înclinaţii spre un anumit stil de viaţă, familiaritatea şi specificul unei anumite subculturi, pasiune, bere.... multe multe kestii de scos şi pus pe masă. Cred că mesele din baruri au văzut la viaţa lor multe, şi am avea de învăţat de la ele. Manelişti sau habarnişti, violonişti şi terorişti, toţi trebuie sa scoată şi să pună pe masă o kestie.

Şi mai ciudat e că asta nu explică de ce "pisoar" e scris cu "s".

Îmi pare rău că trebuie să o spun, poate nu-s chiar primul care constată asta, dar ar trebui să fie scris cu "ş". Acuma normal mă aştept la reacţii ciudate din partea publicului. Parcă văd că o să sară toţi pe mine :
"Păi e scris cu 's' pentru că vine de la 'pisică'"
"Vine de la 'piscină'"
"Vine de la 'piscicultură'"
"Păi e scris cu 's' pentru că e din latinescul 'pisare'"
Nu sunteţi normali la cap oameni? Ce legătură să aibă pisica cu împlinirea spirituală ce ţi-o conferă obiectul respectiv?
Cei care aţi sugerat piscină sau piscicultură, cred că ar trebui să scoateţi multe kei pe masă ca să supliniţi alte lipsuri mai grave... serios oameni, ştiu că nu e uşor să gândeşti, dar acest efort aduce şi el beneficii :)
Şi avem deja un cuvânt 'pisare', care înseamnă altceva, şi e pentru dat mâncare la pui.

Sper să mă lămurească şi pe mine cinevă până la insomnia viitoare.