Telefon

Puneam apă la nişte buruieni verzi undeva intr-o seră cu geamurile sparte aşa de efect, când dau din greşeală cu cotu intr-o frunză de urzică. Nu-i problemă, era mică. Reacţia instinctuală, de pe vremea când eram maimuţă, normal e să mă panichez. Nu-i problemă, realizez că din fericire sunt de-ăla... Urzicofil sau cum le-o zice.... în sensul ca da, mă doare, dar spre deosebire de oamenii cu frica de dumnezeu, când mă gândesc că mi-a zis bunica că n-o să fac reumatism, îmi dau seama că totuşi e faină pişcătura... parcă sună a lipici 'pişcătura'.

Pişcătura tot ce pişcă,
nimic nimica nu mai mişcă!

Probabil dacă ar mai fi trăit Eminescu, făcea addendum, sau volumul 2, sau remix la luceafăr, numa să bage şi kestia de mai sus... mă rog, ăsta o fi un dezavantaj al vieţii în secolul 19.

Nu pot zice că m-aş arunca într-un ocean de urzici, pentru plăcerea inimaginabilă provocată de agenţii kimici nervoşi din buba respectivă, dar parcă nimic nu se compară cu atingerea tandră a unei urzici, dimineaţa, la ţară, în şlapi, după casă.
Cel mai enervant cred că e pentru urzică. Sigur intentţia ei nu era să mă facă pe mine fericit.
Adică cine ştie la ce se gândea ea in mintea ei când am deranjat-o din veşnica-i contemplaţie. O fi zis "ha! ţi-am făcut-o nemernicule! de acum încolo toată viaţa o să îşi amintească să stea departe de noi, surorilor".
Oh! Parcă văd că Iisus, când predă orele de religie in ceruri, mă dă ca exemplu... "vedeţi, aşa trebuie să faceţi ca nenea! Dacă vă pişcă o urzică, mai băgăţi mâna odată, fără frică". Pentru motivu ăsta sincer mă gândesc că o sa fie fain când o să ajung şi eu pe acolo, pt că voi fi primit cu bodiguarzi. Şi dealtfel abia aştept orele de religie din cer... cu proful meu de religie mă certam în fiecare oră, încercând să îi explic că evoluţia în sus şi în jos, şi el mă tot întreba că atunci maimuţele de ce nu mai evoluează? Adică mă scuzi, cu întrebări de astea îi mai prosteşti pe pruncii de clasa a4a, dar după cum spuneau vechii greci "las-o dreq de treabă dom‘le". Oricum, plănuiesc să mă documentez mai bine, şi pe când mă duc în rai, măcar lui Iisus să ii explic cum stă treaba, în el încă am speranţe.

Aşa cică ar trebui să fie toate kestiile fără sens, ar trebui să ducă la un final fericit. Da cred că nu mai are nimeni idee de ce şi de când şi unde naiba scrie ce scrie si ce dacă scrie, că şi eu scriu aici tot ce îmi dictează muza de octombrie de pe uşa. Şi nu uşa de la veceu, pe aia am geam. Şi da, nimeni n-are habar de nimic. Îmi zicea văru-meu, că el e mai cu traficul, că de fiecare dată când e un poliţist într-o intersecţie, se blochează circulaţia. Eu să fi fost poliţist m-aş simţi onorat... "vai, da pentru mine? nu trebuia...". În general cred că e nasol să fii poliţist în intersecţie. Să tot faci balet pe acolo, printre înjurături şi secreţii, că mie unu mi-i greu să cred că n-ar fi fost cazul şi de aşa ceva la un moment dat, că doar mulţi oameni au probleme cu glandele salivare. Cred că-i ceva epidemie de glandofobie salivară, cel puţin în oraşul de unde-s eu, că al naibii dacă n-a menţinut pânza de apă freatică la un nivel constant pe toata perioada secetei. O adevărată binecuvântare.

Un institut din Ungaria a facut un studiu îndelungat pe vreo 5 ani in vreo 20 de ţări şi acuma se cunoaşte că un nivel suficient de ridicat de "hrhhrhraaaaaakkkkk pppfui" pe stradă, face să se depună praf mai puţin pe maşini, iar plantele apreciază, că după cum demonstrasem mai sus, nici ele nu-s mai bine cu capu.

La un moment dat, după ce o să realizez că aberez o să continui povestea, între timp aş putea băga reclame sau ceva, poate fac si un ban. Pateul Lupack e deja mai bun decat Hame

Mă duc apoi de lângă urzică, să nu înceapă să se simtă folosită, să îmi umplu turnătoarea cu apă, şi mai ud florile, le ud, le ud le ud, pentru că le place place place, iar mie îmi place să le fac pe plac, că-s de treabă. Poate la un moment dat o să schimb şi geamul spart, dar între timp am pus un nailon, că important e să nu intre de afară duhurile necurate, să îmi sperie plăntuţele. Ele trebuie să crească, şi să facă pui, şi când o să fie destul de mari probabil că o să le iau şi o să le diger. Ăsta e scopul lor, după ce au dus o viaţă frumoasă.

Şi aud melodia aia "what is this feeling inside, it lasts for awhile, it keeps me alive. Wha am I wrong or I'm right, I search and I find, that you're deep inside".
Ăla e telefonul, mă trezesc dezorientat, răspund cu voce ciudată de dimineaţă, zic "alo?"... zice cătălin "serus mă. dormi?". eu:"...nu", el:"lol, noah bine, vroiam să văd dacă dormi"

Omu s-a lămurit

Poezioara de plictiseala

Puţin nefinisată, puţin simpluţă... asta mi-a trecut prin minte. Either enjoy or gtfo! ;)


It was a young boy with his smile,
that anger got the hold of while
he was asleep.
Seeing too deep
Inside his mind, this child chose to wake up
and taste the wonders he made up.
-"I'm bored with dreams, I want to fly!"
So shouted then, the foolish child.
They let him out,
and laughed out loud...
The fool looked up towards the sky
As if there was something to conquer
And without even asking "why?"
The others turned away, and they
fell down into deep laughter.

He left his friends. Gone in a haste
he was... his dreams were to become so real
As the strange food he wouldn't taste
But they considered it a meal.
He knew he'd also miss his toy
A colored bird that brought him joy
That flew so nice, when thrown with care
The little bird that made him dare.


The sky still there,
still looking down
Still blue, still cold
The earth still brown...
More than a year he spent away
Trying so bad to show that they
were wrong.
He wasn't strong
enough, not yet
to reach the goal himself has set
To kiss the sky and be a star....
And take a flying bug as pet.
Indeed, he couldn't go that far....
not yet.
And now exhausted from his tries
And wanting to get some advice
He traveled back, ashamed and sad.
His rage was gone, but now he had
become more of a man.
But not enough!
-"Why can't i fly?
Why can't my dream just come alive?
they laugh...
Why didn't they just tell me then
To save my pain, sorrows and brain?
But no one to reply...

Ironic turned this young man's fate
It was now night, and it was late
And all the time he spent away
And maybe the mushrooms he ate
Made him forget the road, the way...
And so he had to stay
and look
and analyze the path he took.
And maybe, maybe even pray
To get home well...
and be okay
But that seemed not to be the plan
The arcane sky set for this man......


As vrea sa continuu povestea, si mai mult, mi-ar plăcea sa incerci sa o continui tu.
Are vreun scop, finalitate...ceva?

vedem...