Matinal vs. insomniac

Aş vrea să dorm. Zău că aş vrea dar natura creierului meu are ceva probleme existenţiale, şi până nu şi le rezolvă, nu pot eu să funcţionez ca un om normal ce trăieşte în zona cu GMT+2.

Mi-ar plăcea să fiu delfin, să pot sta treaz 24 din 24. Ar fi interesant, măcar mi-aş face program, aş ieşi la bere, aş face prăjituri, aş bate cuie, aş număra o bilă, adăpa vaca sau zugrăvi parketul, you know, the usual stuff.... Dar nu! Mi s-a hotărât creierul că hai să nu vrea să doarmă.

Stupid de-a dreptul din partea lui. Chiar amuzant dacă stau să mă gândesc, adică eu am ce face între timp, mi-am găsit de lucru, dar el are nevoie de odihnă. Pentru mine-i ok, eu îmi exploatez creativitatea spontană din buric... N-am nevoie de creier ca să scriu! Îmi trebuie doar un deget, şi har domnului, am 10! Deci scorul e: eu-1, creier-0. El are nevoie de mine!

El stă confuz şi se uită la mine ce fac. Eu, ca în orice relaţie, decât să mă enervez că nu stau lucrurile cum vreau, îmi găsesc ceva de lucru. Mi se pare că prea mult creier, face dintr-un om, un manelist.
De ce zic manelist? Foarte simplu. Uite, când mergi într-un loc cu băieţei şi fetiţe gen bar, şi dacă îţi place să te uiţi la lume o să îţi dai seama. Adică nu să te uiţi ca prostu' sau ca un psiholog sau ca un popă, nu! Mie îmi place să mă uit aşa subtil, cum se uită tipii ce fac documentare pentru Animal Planet. Mă uit cu grijă ca să nu îmi constate prezenţa, dar şi ca să observ şi să mă prind de tot felul de lucruri.

Ei, făcând asta, am văzut de multe ori (o mică paranteză, fetele văd mult mai multe evenimente de genul ăsta, şi probabil că ar fi mai în măsură să îţi dea cu părerea, probabil că sunt unele cu atât de multă experienţă încât ar putea scrie o lucrare de premiu nobel pentru aşa ceva, bizule...dar nu mă interesează, e insomnia mea, şi o să o exploatez la maxim), am văzut de multe ori ziceam tipi care se duc lângă o fată, îşi scot portofelul, telefonul, şi keile de la maşină, şi scot o replică de genu "e destul?". Mie mi se pare că ar putea fi destul... Adică un om întreg la minte nu ar mai avea tare multe la el în afară de astea...Hai cheile de la casă, dar nu îţi dai seama ce fel de casă are omu, după chei... eventual uşa poţi să o recunoşti, dar cum toţi îţi pun uşi de alea de metal, până şi la bordeiaşe, nu ar ajuta cu nimic etalarea lor.

Eu de exemplu am bomboane în buzunar. Dacă aş fi eu în locul tipului, aş scoate prima dată o bomboană, i-aş arăta-o la tipă, aş băga-o la loc, şi aş zice: "Ştiu că o vrei, multe au vrut-o. N-are rost să negi. Ştiu că n-o să recunoşti niciodată, dar una dintre fanteziile tale e să vină bărbatul potrivit cu bomboana potrivită... Nu mă grăbesc aşa de tare, mai am vreo 5 minute, timp pe care ţi-aş sugera să îl foloseşti în avantajul tău: Poţi să îmi cumperi un suc, şi să îmi demonstrezi că tu eşti cea ce merită bomboana, sau poţi să suferi o viaţă întreagă ştiind că ai ratat posibil una dintre cele mai bune bomboane.... şi mai rău, poate cea mai mare duşmană a ta, a reuşit să o aibă. Accepţi provocarea?". Chiar e o idee destul de bună, pe care, dacă o să mă mai ia odată o insomnie de asta ciudată, o să o încerc. Mi s-ar părea o experienţă ce sparge rutina. Rutina e un fel de colegă de-a mea de cameră. Mă aşteaptă acasă, îmi face ceai, masaj, dă muzica mai tare... se comportă ciudat, ca şi cum ar vrea ceva de la mine. De aia nu prea dau pe acasă, vin doar ca să mă culc, şi să mănânc atunci când mi se termină banii.

Şi apropo de fetele din bar, cred că aş face-o geloasă >:) Îmi place mult ideea de gelozie. E pur şi simplu o metodă foarte eficientă de a menţine pasiune între doi oameni. O metodă simplă, ca şi metoda bomboanei, sau a cheilor de merţan... Până la urmă viaţa asta poate fi trăită în multe feluri, şi nu poţi spune neapărat care-i ăla mai bun... după cum ziceam mai demult, chiar dacă o să ia unul premiul nobel pentru teoria care calculează exact unghiul şi frecvenţa pentru penetrarea perfectă, toate astea în funcţie de lungime şi lăţime, eu aş cam paria că n-o să funcţioneze pentru toate specimenele... pentru că ar trebui să ţină seama de un număr mult mai mare de parametri... decât dacă e o teorie statistică, cu care poţi să te scoţi, să zici că n-ai date suficiente. Păi pentru date suficiente, ar trebui să experimentezi pe un eşantion destul de mare de voluntare voitoare, şi dă-o naibii de treabă dacă mai ai după aia putere să scrii şi teorii.

Tocmai asta zice principiul incertitidinii lui Heisenberg: cu cât experimentezi mai mult, cu atât îţi place mai mult, şi începi să gândeşti mai puţin. Iar dacă nu experimentezi destul, oricât ai gândi, scoţi numa prostii pe gură... deci nicicum nu-i bine. Aşa-i tot timpul, şi nu-i vina nimănui. Pur şi simplu te bazezi pe faptul că natura a potrivit dinainte toate dimensiunile între ele, toate potrivelele între ele, şi tot ce trebuie să faci e să găseşti potrivinţa potrivelei din posesie.

Cine ştia că de la Heisenberg la Bebe sexulogu' e doar un pas filosofic? Ce minunată e viaţa :)

Dar continuând, observând aşa multe fenomene ce se petrec în baruri, am ajuns la una din concluziile mele specifice. Şi ce poate fi mai specific pentru creierul meu insomniac decât să descopere cu plăcere că toţi suntem de fapt la fel? Adică oriunde mă duc, văd tot ca fiind asemănător.

Fiecare scoate şi pune pe masă, ca să vadă fetele, ceva cu care se mândreşte el. Unii chei de merţan, alţii diplome, alţii tupeu, creier, muşki, oki, mâini, fund, picioare, haine de firmă, talent, înclinaţii spre un anumit stil de viaţă, familiaritatea şi specificul unei anumite subculturi, pasiune, bere.... multe multe kestii de scos şi pus pe masă. Cred că mesele din baruri au văzut la viaţa lor multe, şi am avea de învăţat de la ele. Manelişti sau habarnişti, violonişti şi terorişti, toţi trebuie sa scoată şi să pună pe masă o kestie.

Şi mai ciudat e că asta nu explică de ce "pisoar" e scris cu "s".

Îmi pare rău că trebuie să o spun, poate nu-s chiar primul care constată asta, dar ar trebui să fie scris cu "ş". Acuma normal mă aştept la reacţii ciudate din partea publicului. Parcă văd că o să sară toţi pe mine :
"Păi e scris cu 's' pentru că vine de la 'pisică'"
"Vine de la 'piscină'"
"Vine de la 'piscicultură'"
"Păi e scris cu 's' pentru că e din latinescul 'pisare'"
Nu sunteţi normali la cap oameni? Ce legătură să aibă pisica cu împlinirea spirituală ce ţi-o conferă obiectul respectiv?
Cei care aţi sugerat piscină sau piscicultură, cred că ar trebui să scoateţi multe kei pe masă ca să supliniţi alte lipsuri mai grave... serios oameni, ştiu că nu e uşor să gândeşti, dar acest efort aduce şi el beneficii :)
Şi avem deja un cuvânt 'pisare', care înseamnă altceva, şi e pentru dat mâncare la pui.

Sper să mă lămurească şi pe mine cinevă până la insomnia viitoare.