Codul bunelor maniere pe mess sau "Cum să nu-l enervezi pe Ardeal pe mess"

Era în aer treaba asta, aşa că de ce să nu recunosc? Mi se pare că e nevoie de un cod al bunelor maniere adaptat pentru messenger, de oricare fel o fi el.

De ce? - Pentru că poate nu poţi să te prinzi tot timpul dacă eşti enervant, şi pentru a putea comunica mai omeneşte, întrun mediu destul de neomenesc, cu ceilalţi.
Pentru că şi chatul pe mess ca şi vorbitul, se fac cu scopl de a comunica ceva, cât mai eficient şi rapid, dar detaliile diferă.

-E bine să saluţi... ca să aibă omul timp să îşi dea seama ce se întâmplă.

-Dacă omul e bizi, da' kiar ai treabă cu el, treci la subiect, fără 5 tone de scuze. Scuzele în exces enervează, şi sunt o pierdere şi mai mare de timp pentru omul care oricum e ocupat

-Nu abuza de emoturi. Chiar dacă-s foarte utile pentru crearea unei comunicări emoţionale obişnuite, prea multe emoturi enervează, şi încurcă partenerul de discuţie. ( :-* }pd{ >:D< >:D< >:D< @};- ;) :-* }{ }{ }{ }{ }{ se poate "spune" şi mai simplu). -Nu folosi programe de spionat starea. Te încurcă mai mult decât te ajută, să ştii dacă cineva ţi-a dat permanently offline. E problema lor dacă nu vor să vorbească cu tine.

-Mai bine mai puţine massuri, decât prea multe. Pentru că de la un moment dat începe să curgă cu ignoruri, şi pentru că lumea poate nu va citi un mass cu adevărat important.
*Dacă te temi că te va părăsi persoana iubită sau că yahoo cere bani pentru serviciul de mess dacă nu dai massul, sugerez nişte activităţi prin care îţi poţi recrea mintea:

1. plantează un pom;
2. fă curat;
3. uită-te pe youtube;
4. nu da bani la săraci, zi-le să meargă în Spania;

-Foloseşte "brb". Când n-ai kef să scrii, sau trebuie să pleci, foloseşte "brb". Dacă laşi omul să aştepte, vei păţi acelaşi lucru mai devreme sau mai târziu.... şi cred că nu place asta la prea multă lume.

-E frumos din când în când să îţi vadă lumea poza. Mai mult ca sugestie, pare conversaţia mai reală. Desigur, există foarte multe motive să nu îţi arăţi faţa.

-Prescurtările sunt utile doar până la un punct. Le folosim cu toţii pentru că ne e lene, şi n-avem timp să stăm 5 minute lângă tastatură. Perfect OK. Dar dacă celuilalt îi trebuie 5 minute să descifreze ce ai scris, până la urmă o să vă enervaţi unul pe altul.

-Nu e absolut necesar să respecţi toate regulile gramaticale. În afară de discuţiile formale, cu parteneri de afaceri sau cine ştie ce (care oricum nu prea au loc pe mess), nu are rost să scrii corect când vorbeşti cu prietenii. De ce? pentru că deja sunt admise unele "greşeli", şi cel ce nu le "respectă" provoacă confuzie. Empatia ar fi de asemenea un motiv pentru care să nu respecţi gramatica.

- Nu e nevoie de un milion de linkuri. E perfect ok să trimiţi linkuri partenerului de chat. Însă chiar dacă tu eşti foarte entuziasmat de ce ai văzut pe youtube, poate celălalt nu e. Trimisul linkurilor e ca şi vorbitul: dacă o face doar unul, celălalt se plictiseşte. Dacă partenerul mai vrea linkuri, mai cere el.

-Dacă ai link la status, să fie link. E enervant când vrei să vezi ceva posibil kiar interesant, şi dai error 404.

...va urma

Betraying peace

Ce frumos ar fi să trăim într-o lume unde să nu fie crime, război, boli, foamete, violuri, nesimţire, şi suferinţă. Ce frumos ar fi să nu ni se strice mâncarea şi sa nu miroase urât adidaşii. Ce frumos ar fi să avem toţi avioane alimentate cu energie solară, şi mâncărurile să nu conţină E-uri.

Ce minunat ar fi ca dumnezeu să vină să se uite cu noi din când în când la meci, şi să facă ceva miracole pentru a ne întări credinţa. Să existe doar o singură ekipă de fotbal, şi toţi să ţinem cu ea, şi după ce câştigă o tură de dat pase de la unu la altu şi apoi la portar, să câştige, la fiecare "meci", campionatul lumii! Să mâncăm toţi pastile ca şi SonGoku, care ţin de foame 10 zile şi sunt şi incredibil de bune la gust.

Ce calumea ar fi ca autobusele să aibă destule locuri pentru toţi, şi toţi bătrâneii să poată sta jos.
Da' dacă tot suntem aici, n-ar fi şi mai fain să trăim toţi pentru totdeauna, ca la 20 de ani, să fim toţi frumoşi, şi în putere. Să stăm toată ziua la plajă, să ne dăm cu scuterul, să călărim şi să participăm la jocurile olimpice, unde să ieşim toţi locul 1. Sau să facem toată ziua drumeţii prin munţi cu privelişti care te fac la o simplă privire să ai un orgasm mental.

Şi că tot îmi veni ideea, dacă toţi am fi frumoşi aşa, ar fi interesant să fie oglinzi peste tot, ca să ne putem admira, dar să nu le folosim pentru că ar fi frumos dacă am fi şi optimişti toţi, şi încrezători în sine, şi părerea celorlalţi despre noi nu ne-ar afecta.

Să nu existe discriminare, ură şi frică. Leul care fuge după puiul de gazelă să mănânce îngheţată de căpşuni, şi gazeluţa micuţă şi nevinovată să zburde în voie prin primărie, defecând liniştită boabe de aur, din care stomatologii iscusiţi să facă dinţi din care să ne facem coliere, pentru că n-avem niciunul probleme cu dinţii.

Să nu existe prostituţie pentru că fetele ar avea kef oricând, oricît şi cu oricine, şi manelele să fie o specialitate din bucătăria unei civilizaţii extraterestre care a venit printre noi să ne arate adevărurile universale şi secretele universului.

Oare care ar rezista mai mult de o săptămână în "paradisul" ăsta?

"Eu nu distrug corola de minuni a lumii" - L.Blaga

Nici eu.
tu?
de ce?

Betraying subcultures!

Un subiect ce m-a fascinat din totdeauna a fost acela al subculturilor. M-a fascinat deoarece, am trecut şi eu ca orice tânăr prin liceu, în perioada în care manelele erau un subiect foarte dezbătut, şi m-am lăsat dus de val... în toate părţile :) Se mai punea şi problema religiei, faţă de care iar trebuia să îmi definesc poziţia. Experienţele de atunci mi-au dat o altă perspectivă asupra modului în care funcţionează lumea.

Toţi suntem oameni, şi ne place să facem câte ceva. Ne place să ştim că avem dreptate, şi ne enervează când alţii ne arată că greşim (cel puţin cu reflexele astea ne naştem). Ne place să stăm lângă oameni care gândesc la fel ca noi, şi instinctiv îi privim cu dispreţ pe cei pe care nu îi înţelegem. Aşa s-au purtat războaiele, aşa s-au construit naţiunile. Oamenilor le place sentimentul de "noi suntem cei buni, ceilalţi sunt răi" şi e perfect natural.

Natural...dar acum ne cam încurcă. Mai demult când cei din China cu indienii din America, n-aveau interacţiuni, era perfect OK dacă ajungeau cumva să se omoare unul pe altul. Cei ce câştigau, o duceau mai bine.

Nu mai e perfect acuma, când din cauza faptului că ne dăm în cap unii altora, n-avem vreme să ne distrăm....not good!

Acuma însă, lumea e un sat mai mare. Dacă o duce careva rău, o ducem toţi. Aşadar trebuie să învăţăm să cooperăm, şi cel puţin să ne respectăm unii pe alţii, şi toţi să acceptţm diversitatea asta pe care e construit turismul. Dacă nu pentru "iubirea de oameni si spiritul etic şi morală şi iubire şi spiritul dreptăţii, şi iubirea iubitoare a iubirii de dragoste" şi alte "aberaţii" de astea fără sens, MĂCAR PENTRU BANI! Din motive economice!


Nişte exemple faine:
Rock vs Manele - extremele spectrului muzical.

Genurile astea muzicale au fiecare câte o subcultură asociată. Bineînţeles că ăştia se mănâncă între ei de regulă, dar hai să vă împărtăşesc viziunea mea....

În orice caz, nişte caracteristici comune subculturilor extreme de la noi:

• membrii respectă aproape cu sfinţenie regulile modei impuse de grup. (Ex: păr lung / gelat; pantaloni de piele / blugi kenvelo; tricouri cu trupe preferate / kestii care sclipesc)

• membrii ascultă aceeaşi muzică, şi se regăsesc în versuri.

• manifestă o lipsă totală de empatie faţă de apartenenţii la celelalte subculturi.

• dau massuri pe mess prin care să demonstreze că kiar sunt superiori celorlalte grupuri (asta e kiar funny).

• au filosofii prin care îşi apără stilul de viaţă şi "demonstrează" dispreţul faţă de subculturi rivale. (Maneliştii spun că rockerii sunt nespălaţi, satanişti şi beţivi, rockerii spun că maneliştii sunt nespălaţi, beţivi şi inculţi)
  

• prin coincidenţă membri au de multe ori aceeaşi atitudine faţă de religie (Rockerii sunt de obicei atei, maneliştii sunt credincioşi.

Se poate continua la nesfârşit cu paralela asta facută parcă în Fotoşop, ca să fie cît mai paralelă. Concluzia mea e că aceste două subculturi, sunt alimentate de aceleaşi raţiuni şi emoţii, şi kiar dacă în detaliu par incredibil de diferite si opuse, în ansamblu sunt acelaşi fenomen.

Aş putea să vă ţin o predică şi despre cum ateii convinşi şi credincioşii convinşi, din nou, joacă după exact aceleaşi reguli. Despre ăştia doar pe scurt: Ateii ating doar partea raţională a realităţii pe când credincioşii doar cea emoţională.

• Dispreţul mutual...checked!
  
• Lipsa de empatie...checked!
• Credinţă puternică în "ceva" ("Dumnezeu" / inexistenţa acelei entităţi)
  
• Încearcă în permanenţă să demonstreze că au dreptate unii altora.

Bineînţeles, aici vorbesc despre gloată, nu despre elită. Şi bineînţeles că exemple de genul ăsta sunt peste tot în lume.

Oricum, interesant e faptul că subculturile care se duşmănesc, împartăşesc caracteristici, cu carul.

Nu am nimic nici cu rockerii manelishtii, ateii sau credincioshii. Nu vroiam să accentuez ura dintre aceste categorii, pentru că slavă domnului, este destulă :)

Ce am vrut eu să arăt e că toţi suntem oameni, şi nu suntem kiar aşa de perfecţi cum am dori. Toţi avem dreptul să ne alegem stilul de viaţă care ni se potriveşte. Toţi avem dreptul să zicem "eu fac parte din clubul iubitorilor de săbii ninja". Nu toţi putem fi aşa de originali să ne definim un stil propriu de care nu a mai auzit nimeni. Bineînţeles că e foarte bine să ne adunăm împreună cu oamenii care gândesc asemenea nouă!

Dar să nu uităm că de partea cealaltă a gardului se află tot oameni, ca şi noi, cu aceleaşi emoţii de bază, structură tetracamerală a inimii, şi drept de vot. Dacă am incerca să îi privim cu respectul pe care îl merită doar din cauză că ni se pot opune şi nu-i putem învinge, am învăţa ceva de la ei.

Şi dacă nu din "dragoste si pentru a fi un bun samaritean si pentru ca cel deshtept cedează", pentru că a îţi cunoaşte duşmanul, înseamnă a îl putea controla, şi deci distruge.

Freedom and responsibility for the daring!

Hai să trăim într-o lume în care libertatea chiar e respectată! Hai să luptăm puţin împotriva îndoctrinării religioase standard (din default)!

Ar fi cazul să se ştie si pe la noi că religia e ceva foarte personal, ce nu ar trebui impus asupra unor copii de clasa întâi, ceva ce poate fi folosit şi la lucruri bune.

Că religia şi ştiinţa pot supravieţui împreună în creierul unui om raţional, care alege asta, pur şi simplu deoarece încă nici una dintre cele 2 puncte de vedere nu are un răspuns complet şi corect, pentru nicio întrebare existenţială.
Mai mult, hai să încurajăm gândirea liberă, critică, opiniile originale si incertitudinea răspunsurilor la întrebările existenţiale.

Hai să gândim fără frică, cenzură, si basically cu creierul.

Nu e o campanie anti-religie. E o mişcare umanistă ( http://en.wikipedia.org/wiki/Secular_humanism ) , ce promovează libertatea de conştiinţă şi alegere, la care personal, am decis să mă alătur.

Cheia e la tine ;)
http://secularhuman ism.ro
(începând de mâine, luni 01.sept.2008

The perfect selfishness

Sper că nu vă e străină ideea, dar în orice caz... here it goes!

În lumea de azi, un altruist inteligent s-ar confunda cu un egoist inteligent.
De ce-s eu aşa de sigur pe asta?

Prima dată, egoismul interpretat "in the old ways" zice că un om e egoist dacă se gândeşte doar la sine şi nesocoteşte interesele altora. Păi dacă trăieşti într-o viloacă enormă şi toţi din jurul tău sufera, mai degrabă sau mai târziu, tot o să ţi-o iei pe coajă de la ăştia, fiind mai mulţi. This is the stupid selfishness.

Pe de altă, dacă dai tot ce ai la săraci, pe lângă faptul că nu produci nimic, o să ajungi sărac la rândul tău, şi respect prea mult pentru faptele tale n-o să capeţi. În principiu asta ar fi idealul unui altruist.

The smart way: Dacă tot trăim într-o societate, din motive economice e evident faptul că dacă le e bine la cât mai mulţi, câştigă toată lumea. Aşadar, normal că îmi pasă doar de mine, dar te ajut si pe tine, pentru că pe termen lung, o să ne fie mai bine la amândoi.

N-am nevoie de nicio morală kantistică şi nicio religie să îmi spună chestia asta evidentă.

Aşa că faceţi bine şi găndiţi-vă doar la voi înşivă, dar într-un mod inteligent, care să nu vi se întoarcă în cap vouă, sau generaţiilor care vin.

My way, the traitor's way.

Fiecare ne naştem, creştem si ne trăim viaţa în propria noastră lume....oare!?!?

Fiecare suntem un butoi imens de potenţiale, care dacă ar putea fi valorificate, ar schimba lumea tot la 5 minute...evident (?)

Şi până la urmă ce contează cine unde trăieşte şi ce poate atâta timp cât mi-e mie bine? (oficial sau ne)

Din punctul meu de vedere, toţi trăiesc în lumea mea, şi asta înseamnă automat că am dreptul să cer chirie. Mulţi s-au speriat de treaba asta, dar mai nasol e că dacă vrei să ieşi, ai nevoie de găzduire subterană pe termen nelimitat.

De ce mi-s eu trădător... long story
Încă de pe la grădiniţă, m-am dus şi eu ca şi ceilalţi copii cu impresia că voi învăţa ce înseamnă să cresc mare, şi aşteptam cu nerabdare să dobândesc minunatele skilluri (meşteşuguri, pe la ţară) de adult. Şi bineînţeles că te educă ăştia de nu te vezi, te prinzi repede că nu trebuie să pârăşti, că una că alta, că nu-i frumos să minţi, că trebuie să te porţi frumos cu fetele, să nu loveşti sub centură, să nu te joci cu focul şi să faci tot ce zice educatoarea. Bun... where's the fun part in this?

La fel, la şcoală îţi imbunătăţesc în continuare trusa de brainwashed, cu instrumente mai performante. Şi totuşi, where's the fun part?

Morală, religie, paradigme, chestii de astea...not fun.

Până la urmă te prinzi că totul a fost doar o tentativă dubaşă de a te manipula pentru a-i duce în spate pe cei cărora le e frică să meargă singuri. Persoanele cu handicap au locuri de parcare (adica n-au), ăştialalţi care nu se pot nici preface trebuie şi ei să trăiască cumva. Şi i-aş duce cu plăcere în spate, cu condiţia să mă amuze, dar din păcate, m-am săturat să le organizez sesiuni de restanţe.

Şi ce e şi mai interesant, e că din chinul ăsta, ies vreo 3 tipuri de oameni. Unii care-s de acord cu tot ce li s-a pus în faţă şi normal, au parte de o oarecare protecţie, făcând parte din mainstreamul social. Alţii care-s total împotriva a tot ce li se pune în faţă, ăştia de regulă se cred mai deştepţi şi uneori chiar sunt.... doar că nu contează atâta timp cât işi petrec viaţa făcând chestii doar în ciuda mainstreamului.... tot manipulare de proasta calitate se cheamă.

Asta am ales să trădez. Trădez ideile altora. Să îşi păstreze tonele de argumente bazate pe bazaconii.

Nu mai vreau să aud despre noua generaţie, cum şi-a pierdut "adevăratele valori" şi cum în loc să se joace afară, ei se joacă pe calculator.
M-am săturat să aud că noi suntem singurul popor din lume care n-a dus niciodată un război de cucerire...dacă eram deştepţi duceam, şi oricum nici ideea stereotip de mai sus nu e garantat true.
M-am săturat să aud că "fetele-s curve şi băieţii porci". Gata!
...de dumnezeu m-am săturat de mult. De Nirvana, mai recent... de raţiune... de ideologii şi filozofii invechite.... de lumea care se duce de râpă şi de problemele societăţii.... de astea toate m-am săturat.

M-am săturat de din ăştia, ca mine, care critică tot felu de chestii, crezăndu-se mai deştepţi.

Gata! tragem linie şi ne băgăm picioru'

Lumea nu funcţionează cum zic ei, ci cum spun EU. Eu habar n-am cum funcţionează, nici nu îmi pasă aşa de tare, şi nici nu vreau să îmi pese. De fapt poate am habar şi îmi pasă, şi vreau să ştiu şi mai mult... minţeam normal, trebuie sa fii retardat să zici că nu-ţi pasă doar pentru coeficientul de trendy-tudine.

ÎMI PASĂ, CÂT TIMP MĂ FACE FERICIT. Asta e mantra mea. Asta e ideea pe care vreau să o răspândesc, pentru că cred că merită. Prea mulţi necăjiţi în lume care cred că suferind în tăcere, fac un bine cuiva. Mie nu îmi fac, deci ar face bine să îşi găsească altceva de lucru.

Lumea funcţionează perfect, şi dacă nu vezi asta, înseamnă că vezi porcării. Ar trebui să fie exact aşa cum este, şi din cauza asta îmi rezerv dreptul să îmi îmi controlez destinul, şi să fiu responsabil pentru viaţa si fericirea mea.

Şi totuşi, toată lumea trebuie să trăiască cumva. Aşa că o să mă duc să fac ceva interesant, şi o las mai moale cu filosofiile de pe blog... nu de alta dar deja m-am săturat ;)