Hypno brainwash mindstorm. Nu e de citit. Nu e ceva coerent. Nu recomand.

E noapte şi reflexia lustrei de pe tavan, in geam, jaluzelele fiind semideschise, seamănă cu luna plină. Habar n-am dacă însăşi Luna e într-o fază mai interesantă, dacă e la SPM sau dacă mănâncă banane. Problema e că mie nu îmi prea pasă de lună, şi de fapt nici asta.
Mă întreb dacă păsarea mea e o funcţie de temperatură. Ar trebui să văd dacă când mi-e frig sau cald îmi pasă mai tare, şi să fac un grafic care să semene cu un elefănţel. Da! "că când". Nici măcar n-am pus virgulă. să treacă brigada pompierilor intelectuali şi să stingă focul ce-a încins poporul. Se gândesc ei în mintea lor "adică cum că ăsta zice că când?". Ideea e că insectelor le pasă de lună. Fie sunt mai inimoase, fie sunt mai proaste. Prefer să fie şi inimoase pentru că s-au făcut studii care confirmă faptul că-s proaste. Adică tot se învârt pe lângă bec. Un om în deplinătatea facultăţilor mentale n-ar face aşa ceva. Dar revenind...

Domul nou spune că cacofonia nu mai e o greşeală, şi eu zic că manelele sunt pe cale de dispariţie şi ar trebui să cerem fonduri de la guvern să facem un parc naţional cu condiţii prielnice dezbvoltării, şi foarte similare mediului de viaţă natural al maneliştilor. Dar dacă doomul zice, e lege, mă rog, mai mult sugestie decât lege. Oricum cazul acuzativ va dispărea cât de curând. "Băiatul care l-am văzut".

Vă zic eu că dispare, vă puteţi lua "la revedere" de la cazul acuzativ. Şi nici n-o să aibă parte de o înmormântare în toată regula. N-o să vină nimeni să-l bocească. N-o să vină dom'le, n-o să vină vă zic eu. Ăştia preocupaţi de importanţa limbii gramaticale corecte o să fie de acord cu domu care n-o să fie de acord cu ei.

Care limbă română? Tot la 5 minute inventează unu cevă cuvânt nou. De exemplu eu sunt mândrul inventator al unui cuvânt. L-am inventat acum vreo 10 ani când strângeam fân. Soarele îşi făcea de cap, eu eram transpirat, obosit şi fericit, văru bea apă, bunicu trăia, vacile nu pricepeau nimic din ce se întâmplă dar măcar nu puneau întrebări incomode, şi eu inventam cuvinte. Mi s-a parut util la momentul respectiv să inventez un cuvânt care să descrie sentimentul respectiv. Adică cel puţin vocabularul meu e foarte sărac în cuvinte care descriu sentimente. Eu cunosc doar "fericit", "supărat", "obosit", "enervat", "frustrat", "iritat", "bucuros", "distrat", "mutalău", "fricos". Nici nu-s chiar aşa de puţine, dar sub nicio forma nu pot descrie cu astea sentimentul pe care mi-l dă evenimentul de a ieşi din casă când părul mi-i ud, începe să plouă, miroase a praf, dar e ok, pentru că în Gheorgheni praful e făcut din ce-a rămas dintro bucată din corola de minuni a lumii, am ştiut la examenul de acuma 2 ani, şi nu vreau să profit de pe urma unei fete de care nu îmi place, pentru că mi-i lene. Parcă trăim ăn robot-land, unde toate kestiile-s logice, toată lumea are dreptate, şi există o formulă matematică determinată după studii exhaustive care dă numărul exact, şi unghiul exact pentru o penetrare perfectă.

Poate că nu-s cuvinte pentru sentimente pentru că ar trebui un limbaj cu totul nou în care am avea ce face cu cazul acuzativ. Poate că limbajul clarifică lucruri, dar lumea are nevoie de mister. Poate că dacă te-ai uita în ochii vânzătoarei nasoale de la magazin, ai putea scrie o carte. Poate că înţelegem mult mai repede gesturile decât ne*ar lua să le spunem în cuvinte. Şi mai mult, poate că analfabetismul emoţional nu se poate vindeca.

Eu când sunt obosit, sunt foarte creativ. Dacă închid ochii parcă mă uit la un tablou abstract în altă limbă. Nu îmi dau seama dacă ce văd e frumos sau nu, deşi zic că-i frumos. Important e că văd. Totul începe de la lucruri simple cum ar fi o cană, care se transformă rapid dar sigur ca întrun program de editat imagini bun, întrun lac, lac de munte de ăla cu apă potabilă şi rece, pe malul căruia e zăpadă care se transformă în oi, care-s e fapt ursul polar de la iulius din care curg hârtii. hărtiile te scarpină şi gâdilă la picior vara când ţi-e cald, când ieşi din vană, dar după 5 minute ţi-e frig şi eşti parţial ud. Eşti pe o pajişte cu flori, alt cuvănt folosit doar în contextul ăsta, şi universul nu încetează să se întrebe dacă n-ar trebui cumva să se învârtă. Mă uit la chestia asta şi mă gândesc că poate sunt rudă cu delfinii. Că ziua nu îmi vin atâtea idei fără sens, iar delfinilor le doarme pe rând tot câte o emisferă cerebrală, dar probabil că ale lor n îndeplinesc funcţii diferite.

Cred că fac parte dintre acei oameni cărora le place să se audă. De fapt sunt sigur de asta! îmi place să mă aud, cu voce sau în cap. Şi mi se pare foarte interesant faptul că niciodată, niciun om nu îşi poate auzi adevărata lui voce, când vorbeşte. Tot timpul auzi altceva, şi când te asculţi înregistrat, zici că pari răcit. Mie de exemplu mi se pare că am o voce foarte nepoliticoasă. Bine, dacă aş auzi-o probabil că m-aş obişnui, şi ştiu că cei din jur nu mă aud cum mă aud eu, şi kiar sunt fericit întrun fel că nimeni nu mă aude cum mă aud eu.

Niciodată nu m-am prea dat în vânt după îngheţată. Dar oare vântul se dă în vânt? Cred că ar fi un fel de perpetuum mobile filosofico-uraganic.
Cică brainstormingul e foarte util. E util, am încercat, dar la un moment dat îmi veneau aşa de multe idei încât nu mai apucam nici să le scriu, nici să le spun, nici măcar să le gândesc. Şi mâ lua o durere de aia de cap plăcută ca şi atunci când...ca şi acuma de altfel.

Adevărul e că de data asta n-am niciun mesaj. Probabil că puteam s-o lungesc mai mult, şi poate îmi voi îndrepta greşeala, dar de data asta, cel puţin din câte îmi dau seama n-am niciun mesaj.

Acuma n-am kef de mesaje. N-am kef de kestii logice. Poate mă duc în Japonia anul viitor, şi o să trebuiască să bag acolo logică, dar acuma n-am kef. sunt kestii faine de făcut kiar dacă n-au sens. De altfel e posibil ca majoritatea kestiilor faine de făcut în viaţă să nu aibă sens. Şi până la urmă care e lucrul ăla la care decizi "are sens, e coerent, hmm. cred că începe să îmi placă"? Poate o fi, nu ştiu, dar muzica de unde vine şi de ce ne place? Ce sens are dpdv evolutiv, şi cu ce ne-a putut ajuta la supravieţuire? Astea-s kestii pe care prefer mai bine să le fac decât să le gândesc.

Pentru satisfacţie, şi confuzie, vreau să pictez un tablou de cuvinte: şopârlă telefon avion doi patrulater anca mioritic parlament parbriz stea doică cântare elefant congelator obicei miracol papuc cântare mioritic pi deosebire algoritm mugur divin apropiere ciclu fereastra mijloc algoritm neuron cale mov imagine papuc calcul lene plăcere amar gând alb cer inăltime josime altceva cui şurub strălucire umezeală deosebire altceva bumb arbitru pocăinţă adevăr divin fericire altceva deseori ajun praznic vecernie spovedanie găleată sticlă lături castron valău undă palpitaţie pictură browniană măiestrie fereastră inundaţie prostie palpitaţie mândrie altercaţie prostie inundaţie revoluţie convecţie şi epilare mâncare revoluţie sublimare mare veselie mare bărbăţie uneori parchet solid de brad invocaţie persecuţie iertare mare şi mândria merită premiul pentru cel mai mare ceva.

V-am avertizat să nu citiţi.