Telefon

Puneam apă la nişte buruieni verzi undeva intr-o seră cu geamurile sparte aşa de efect, când dau din greşeală cu cotu intr-o frunză de urzică. Nu-i problemă, era mică. Reacţia instinctuală, de pe vremea când eram maimuţă, normal e să mă panichez. Nu-i problemă, realizez că din fericire sunt de-ăla... Urzicofil sau cum le-o zice.... în sensul ca da, mă doare, dar spre deosebire de oamenii cu frica de dumnezeu, când mă gândesc că mi-a zis bunica că n-o să fac reumatism, îmi dau seama că totuşi e faină pişcătura... parcă sună a lipici 'pişcătura'.

Pişcătura tot ce pişcă,
nimic nimica nu mai mişcă!

Probabil dacă ar mai fi trăit Eminescu, făcea addendum, sau volumul 2, sau remix la luceafăr, numa să bage şi kestia de mai sus... mă rog, ăsta o fi un dezavantaj al vieţii în secolul 19.

Nu pot zice că m-aş arunca într-un ocean de urzici, pentru plăcerea inimaginabilă provocată de agenţii kimici nervoşi din buba respectivă, dar parcă nimic nu se compară cu atingerea tandră a unei urzici, dimineaţa, la ţară, în şlapi, după casă.
Cel mai enervant cred că e pentru urzică. Sigur intentţia ei nu era să mă facă pe mine fericit.
Adică cine ştie la ce se gândea ea in mintea ei când am deranjat-o din veşnica-i contemplaţie. O fi zis "ha! ţi-am făcut-o nemernicule! de acum încolo toată viaţa o să îşi amintească să stea departe de noi, surorilor".
Oh! Parcă văd că Iisus, când predă orele de religie in ceruri, mă dă ca exemplu... "vedeţi, aşa trebuie să faceţi ca nenea! Dacă vă pişcă o urzică, mai băgăţi mâna odată, fără frică". Pentru motivu ăsta sincer mă gândesc că o sa fie fain când o să ajung şi eu pe acolo, pt că voi fi primit cu bodiguarzi. Şi dealtfel abia aştept orele de religie din cer... cu proful meu de religie mă certam în fiecare oră, încercând să îi explic că evoluţia în sus şi în jos, şi el mă tot întreba că atunci maimuţele de ce nu mai evoluează? Adică mă scuzi, cu întrebări de astea îi mai prosteşti pe pruncii de clasa a4a, dar după cum spuneau vechii greci "las-o dreq de treabă dom‘le". Oricum, plănuiesc să mă documentez mai bine, şi pe când mă duc în rai, măcar lui Iisus să ii explic cum stă treaba, în el încă am speranţe.

Aşa cică ar trebui să fie toate kestiile fără sens, ar trebui să ducă la un final fericit. Da cred că nu mai are nimeni idee de ce şi de când şi unde naiba scrie ce scrie si ce dacă scrie, că şi eu scriu aici tot ce îmi dictează muza de octombrie de pe uşa. Şi nu uşa de la veceu, pe aia am geam. Şi da, nimeni n-are habar de nimic. Îmi zicea văru-meu, că el e mai cu traficul, că de fiecare dată când e un poliţist într-o intersecţie, se blochează circulaţia. Eu să fi fost poliţist m-aş simţi onorat... "vai, da pentru mine? nu trebuia...". În general cred că e nasol să fii poliţist în intersecţie. Să tot faci balet pe acolo, printre înjurături şi secreţii, că mie unu mi-i greu să cred că n-ar fi fost cazul şi de aşa ceva la un moment dat, că doar mulţi oameni au probleme cu glandele salivare. Cred că-i ceva epidemie de glandofobie salivară, cel puţin în oraşul de unde-s eu, că al naibii dacă n-a menţinut pânza de apă freatică la un nivel constant pe toata perioada secetei. O adevărată binecuvântare.

Un institut din Ungaria a facut un studiu îndelungat pe vreo 5 ani in vreo 20 de ţări şi acuma se cunoaşte că un nivel suficient de ridicat de "hrhhrhraaaaaakkkkk pppfui" pe stradă, face să se depună praf mai puţin pe maşini, iar plantele apreciază, că după cum demonstrasem mai sus, nici ele nu-s mai bine cu capu.

La un moment dat, după ce o să realizez că aberez o să continui povestea, între timp aş putea băga reclame sau ceva, poate fac si un ban. Pateul Lupack e deja mai bun decat Hame

Mă duc apoi de lângă urzică, să nu înceapă să se simtă folosită, să îmi umplu turnătoarea cu apă, şi mai ud florile, le ud, le ud le ud, pentru că le place place place, iar mie îmi place să le fac pe plac, că-s de treabă. Poate la un moment dat o să schimb şi geamul spart, dar între timp am pus un nailon, că important e să nu intre de afară duhurile necurate, să îmi sperie plăntuţele. Ele trebuie să crească, şi să facă pui, şi când o să fie destul de mari probabil că o să le iau şi o să le diger. Ăsta e scopul lor, după ce au dus o viaţă frumoasă.

Şi aud melodia aia "what is this feeling inside, it lasts for awhile, it keeps me alive. Wha am I wrong or I'm right, I search and I find, that you're deep inside".
Ăla e telefonul, mă trezesc dezorientat, răspund cu voce ciudată de dimineaţă, zic "alo?"... zice cătălin "serus mă. dormi?". eu:"...nu", el:"lol, noah bine, vroiam să văd dacă dormi"

Omu s-a lămurit