luni, 12 ianuarie 2009

The power of "because..."

Vă tot spuneam că îmi place să mă uit la partea iraţională a omului, pentru că se întâmplă multe lucruri interesante acolo, şi pentru că partea raţională...e cam plicticoasă. Nu suntem maşini, nu funcţionăm ca maşinile, eu zic că n-are deci rost să ne prefacem că am fi.

Urcam scările, am văzut o stea... foarte strălucitoare. Imediat mi-am dat seama că "stai mă, asta nu e stea, e o Venus, Luceafărul... Acel loc prietenos, acid, înfocat şi toxic, care se roteşte invers faţă de tot restul planetelor din univers, unde ai muri în mai puţin de 1 secundă, iar în 10 secunde ai fi dizolvat complet, ai fi sufocat, dizolvat si zdrobit deodată, unde lumina soarelui nu ajunge niciodată la suprafaţă, şi nici vorbă de vreo formă de viaţă.... Aaa, şi apropo, de acolo vin femeile!"

Îmi aminteam explicaţiile pe care le primisem mai demult "deosebeşti o stea, de o planetă pentru că planetele nu licăresc, iar stelele licăresc".
Iar apoi "Stelele licăresc pentru că au lumină proprie, iar planetele doar o reflectă".

Sincer, asta n-are sens pentru mine, n-are sens acuma, după probabil 10 ani de când am auzit asta, dar atunci avea...

De fapt, se întâmpla un fenomen interesant, ca şi peste tot altundeva.

Eu nu eram sigur pe mine, şi creierul meu vroia să ştie dacă există un răspuns. În momentul în care am auzit "Păi planetele nu licăresc iar stelele licăresc pentru că..." creierul meu a început să o ia razna. Nu ascultam ce zice omul respectiv, nu analizam. Era doar un om care ştia mai multe ca mine... creierul meu era interesat doar de acel "pentru că....".


Asta încă mi se mai întâmplă, şi pun pariu că mulţi aţi păţit să vă daţi seama că explicaţiile primite, de fapt fie că nu au fost înţelese, fie că de fapt nu explică nimic ci efectiv n-au sens.

Sunt multe întrebări existenţiale la care ni se răspunde cu "pentru că..." moment în care încetăm să mai analizăm critic. Nu faceţi asta, e destul de periculos. Ororile din religie mi se pare că prin mecanismul ăsta s-au întrebat, precum şi holocaustul, şi multe altele.

Eu unul prefer o întrebare decât un răspuns, oricum. Cu cât am răspunsuri mai multe, cu atâta mă mir mai puţin. Şi păcat... îmi place să mă mir. Acuma încerc să cos la loc şi corola vieţii

1 comentarii:

Csaba spunea...

Asta e aluzie la numerele iraţionale? Vezi că sunt foarte sensibil şi plângăcios.

visitors, since 23 dec 2008