Răzgânditură

Am fost la vot.
M-am dus, pentru că ştiu din documentarul 'The Secret', că poţi face orice dacă crezi cu adevărat, inclusiv să te vindeci de cancer şi să îţi cumperi o casă care îţi place, dintre alte case care îţi plac mai puţin.

E incredibil cum universul se stă şi aşteaptă din partea noastră toată ziua, o dorinţă. Universul nu are nimic de lucru, şi pentru că Moţ Crăciun nu există, Universul s-a hotărât să intre în scenă ca un Moţ Crăciun adevărat, filosofic, la care nu trebuie să îi scrii scrisori, ci doar să îţi doreşti cu adevărat, şi să accepţi ceea ce ţi se oferă, şi să mulţumeşti pentru că toate dorinţele ţi se pot îndeplini stând şi frecând menta în pat toată ziua, cum fac eu de altfel, doar că eu şi lucrez in pauzele de inspiraţie, la licenţă, deci merit cadou. Sunt foarte harnic şi responsabil şi sunt convins că până la urmă se vor strânge la mine în faţă la uşa de la garsonieră mii de zâne magice dornice să-mi dea premiul nobel pentru pace... pentru că merit. Sunt nerăbdător, dar pentru că sunt totodată şi foarte civilizat, o să mă prefac că nu e mare lucru, şi că norocul a făcut ca eu să merit acel premiu, pe când de fapt toată lumea ştie că îl merit pe bună dreptate, şi astfel voi mai primi un premiu nobel pentru modestie, pentru că sunt şi modest.

Se întâmplă în viaţă doar lucruri minunate dacă te uiţi la stele dar gîndeşti pozitiv, unul dintre cele mai nasoale de altfel e faptul că trebuie să jonglez cu tastatura asta cu igrecul inversat, şi două feluri de 'î', la care nu numai că nu le înţeleg rostul, dar mai mult, sunt convins până în măduva trunchiului rahidian că sunt produsul unei conspiraţii de imagine a lingviştilor, ca să nu uite lumea că ŞI noi ne tragem de la Râm, şi nu suntem kiar aşa de înrudiţi cu ţigănia precum suntem de fapt.

Dar după cum ziceam, am fost la vot, şi-am votat calculatoric. Ştiam, pentru că am un simţ al păianjenului cu peripeţii, că o să iasă Băse şi Geoană, pe care îl voi porecli Joni. Deci Băse cu Joni în turul doi era ceea ce eu prevăzusem, şi ştiam că se va întâmpla, şi oricum ştiu şi cine va ieşi preşedinte, dar o să vă spun doar după ce iese, ca să nu stric surpriza, Băse şi Joni sunt cei doi candidaţi, amândoi oameni serioşi.

Dacă iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru frumos, şi poate nu-s singurul care se miră, dar mă mir de cum n-am auzit încă declaraţii de la doamna Băse. Eu nu o prea ştiu bine pe doamna Băse, a fost cam timidă de când domneşte soţu, şi acuma de altfel cred că săraca femeie a răbdat cam mult şi ar fi cazul să spună ceva, aşa că o să încep eu.

Daca iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru pe nume Elena Udrea. Sarah Palin românească pupe-o tata. Nu ştiu ce-a făcut data trecută, ştiu doar c-a scăpat. N-am nimic cu femeile mai mult decât tremuratul obişnuit de frică, când se apropie de mine, da serios acuma. Elena Udrea prim ministru.... o fi ştiind ea meserie, dar meseria ei nu e ceva ce se poate pune la CV, decât pe matrimoniale, şi să fim serioşi, nu suni frate la emisiune să te lauzi tu pe tine însăţi că cât eşti de bună şi de jmekeră într-ale politicii şi să zici că nu eşti tu.

Băse vrea circ, şi cine ştie ce mai vrea el, şi îi este permis de către doamna Băse, pentru că-i preşedinte.

Pe de altă parte, e Joni. Pensionari o să-l voteze, amintindu-şi cu nostalgie de măreţul strigăt de luptă ''Iliescu să trăiască, că-i capu' la ţara noastră '', şi Joni zice că-l pune pe Johanis sau cum s-o scrie, din Sibiu, prim ministru. Ar fi şi cazul ca Boc să vină-napoi la Cluj, să mai vină pe la cursuri şi să ia luare aminte că nu mai vede Bucureştiul decât ca mine, prin Club A, bând şoturi de tekila cu nebuna aia dusă, cu freză din 'There's something about Mary' şi călcată în picioare de un batalion de broaşte ţestoase care habar n-am unde vor să meargă, dar mă gândesc că o gâdilă, nebună cu care în mod normal m-aş însura, că e şi faină, şi deşteaptă, dar nu vrea copii, şi mie îmi trebuie foarte mulţi, iar pe de altă parte mă tem că la cât de dusă pare, o să spargă ceva şi o să am de plătit, şi ar trebui în mod constant şă fiu atent la pe ce pune mâna, pupe-o tati de exploratoare.

Deci dragii mei... Rezumând, ştim că Băse şi Geoană e aproape acelaşi lucru, deşi eu personal îş prefer pe Joni, că pare mai civilizat, deşi ştiu că nu e, şi după cum spunea o persoană despre care nu am voie să scriu nimic pentru că s-ar putea să nu mai primesc ce mi-a promis, şi kiar vreau, şi în plus nu vreau să nu mai vorbească cu mine pentru că doar cu ea (ea de la persoană, nu ea de la fată, pt că n-aveţi de unde şti dacă e fată, deşi cel mai probabil trebuie să mă scot, să recunosc că e pentru că altfel tot ce am scris mai sus are o tentă....colorată în roz bombon), după cum spunea ea, persoana, Băse e măcar mai previzibil, şi mai 'pe faţă', pe când Joni e mai vă prindeţi voi (că doar nu v-oi da mură-n gură doamne iartă-mă). Îl prefer pe Joni, fiind mai frumos totuşi, oricum.

Dar indiferent de Băse sau Joni, între Udrea, şi un neamţ.... deşi habar n-am absolut nimic despre neamţ..... totuşi... voi fi primul serios, aţi auzit-o aici în premieră dar
Hai Joni, să ne trăieşti, şi să nu ne plictiseşti 5 ani!

O să îmi mulţumiţi peste 5 ani când cel puţin n-o să fie mai rău, şi când, sper, Guţă va mai fi scos albume întregi, că parcă nu prea mai aud nimic de el în ultima vreme, şi nu vreau să mă prefac că nu mi-e dor.

Pe de altă parte, votaţi cum vă indică sufleţelul, după propriile preferate preferinţe, că mie mi-au păcut de multă vreme asiaticele, şi mă străduiesc să învăţ bine, ca atunci cînd o să cresc mare, să mă mut în Shanghai. Au acolo, pe lângă foarte multe kinezoaice, care cred că mi se pare doar mie, dar au toate aceleaşi dimensiuni, au şi tot felul de mîncări interesante la care sincer, din pură curiozitate amestecată cu un strop de masochism, kiar aş întreba din ce-s făcute, şi kiar mă aştept să îmi fie greu să îmi imaginez ce-am mâncat, asta amplificînd doar misterul şi exoticitismul locului. Nu am văzut una să fie mai grăsuţă decât alta şi nici măcar la păr nu prea diferă, adică dacă e să îmi amintesc, parcă am văzut o japonezoaică mai plinuţă, dar de o delicateţe rară, şi aia. Şi în Franţa de altfel am văzut o coreeancă cu care nu puteam să vorbesc din cauză că tremuram în faţa gingăşiei ei. Asta-i cam ciudat, adică naiba, te muţi intr-un oraş din kina, unde poate nu cunoşti oamenii aşa de bine după faţă, şi nu te poate nimeni judeca greşit că nu ţi-ai recunoscut nevasta. Sunt aşa de multe frumuseţi şi pe la ei, ca mi-ar pune zeii gând rău la cât de mult mi-aş confunda nevasta.. Hez, I just took the next best thing, ce basca mea, doar oricum şi aia răspunde la câte cuvinte ştiu eu în kineză, iar limbajul trupului unei fiinţe încântătoare e mai mult decît suficient să îmi comunice toate detaliile de care am nevoie.

Hai Joni!

Balada pantalonului, sau de ce să-nkiriezi kinezi

Prin centru mă plimb, vitrinele-mi ciordesc privirea parc-ar fi un pui de rrom (ciordalis puradelus), cu viitorul în faţă, conştiinţa atentă doar la lucrurile esenţiale, şi hainele încă în stare de funcţionare.

Şi mă gândesc sâ-l felicit pe Brahman, visătorul, făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute ( care de regulă-s mai interesante cu un ordin de mărime) pentru inspiraţia de care a dat dovadă când s-a pus fără foaie şi pix, doar cu tupeu şi mânecile suflecate, să dea nastere ( ca un artist, evident, nu ca o femeie. Procesul artistic, personal il consider mai interesant decat cel al naşterii aka n-aş fi dat la medicină. Să dea acolo oamenii cu o dorinţă sinceră de a işi ajuta în cel mai direct mod aproapele, dar să continuăm)... să dea naştere respectivului puradel.

Pe de o parte, nu-i vina mea că vitrinele-s lucioase, şi nici vina viitorului că-i în faţă. Şi nu cred că dacă s-ar hotărî brusc să facă un viraj la stânga, puradelul l-ar pierde din vedere. Îmi place de puradel, bravo lui! După o vreme, mirosul îţi devine prieten, lumea se trage din calea ta când vrei să furi o lebeniţă, şi faptul că culoarea degetelor e cu o tentă mai înspre maro, are rolul antitezei din ceva poezie pe care am învăţat-o cândva ca să iau 10. Până la urmă, în ciocolată se pune sare, ca să aibă un gust mai bun. Cred că tocmai am am descoperit de ce mă satur de ciocolată extrem de rapid, şi de ce după două coscuţe de milka refuz politicos... saves time, şi money până la urmă să nu te speli pe mâini. Copii cu 5 i să ştie că glumesc. Spălaţi-vă pe mâini dragilor deoarece, am un detector de jeg in cioc şi nu mai vin pe la voi să vă aduc bomboane! Hmm, dacă mai continui cred că vom descoperi lucruri minunate în această seară.

Şi bineînţeles, specific unui om ce gândeşte mult prea mult, acţiune făcută pentru propria perpetuare în lumea ideilor, "memelor", nu neapărat cu scop în sine( de altfel nu m-aş feri să dau vina în parte şi pe gripa aviară ce m-a luat, ca să ştie lumea că sunt genul care dă vina pe alţii, şi nu îţi asumă responsabilitatea, şi că in pofida insistenţelor media, eu nu urmez trendul viral curent) mă întreb... dacă viitorul ar lua-o la stânga totuşi....?

(Bloggerul ce administrează blogul http://meet-the-happy-traitor.blogspot.com a fost amendat d către Comisia Naţională a Audio-Vizualului cu 10 litri de pălincă de prună pentru mesajele subliminale împotriva Bush-ului românesc)

Mă gândesc că aş putea, cum am învăţat la şcoală, să împart problema în subprobleme mai simple, într-o orgie de if-uri şi paranteze ce se înkid mai greu decât, ironic de altfel, şliţul pantalonilor mei preferaţi.

Ciudat cum, in pofida kinului permanent pe care mi-l provoacă, îi iert, şi continui să iî port. Când se comportă cum îmi doresc sunt foarte satisfăcut, şi parcă am un nod în stomac, diferit de cel pe care-l am îndrăgostit fiind. Îmi dau încredere în mine şi facem perekea ideală. I-aş purta doar la ocazii cel puţin la fel de importante ca viaţa de zi cu zi, unde ai nevoie de toată susţinerea pantalonilor pentru a supravieţui. Eu ştiu că am nevoie de ei, ei ştiu că au nevoie de mine, dar încearcă să mă sfideze. Probabil că nu vor să ajungă o pereke de pantaloni obişnuiţi, undeva printre celelalte şaizeci de mii de pereki pe care nu le port. E adevărat că am mulţi blugi.... mult mai mulţi decât media masculină în general, şi dintre toţi, voi fi sincer, şi sper ca dragii telespectatori să nu ia în derâdere pastila efervescentă de sinceritate aruncată în găleata de amintiri autoinduse care din ce în ce mai mult îmi bântuie deja bătrâneţile cu tentă de-a doişpea, deci apuse........ sincer... încă nu am ţinut aşa de mult la nicio pereke de pantaloni, şi mă gândesc cu părere de rău, automat, fără să vreau, şi fiindcă filosofia mea de viaţă nu bate nici pe de parte la fel de sus ca a puradelului...că voi suferi în clipa în care aceşti pantaloni mă vor părăsi. Poate că unii pot să treacă mai uşor peste o skimbare de garderobă...poate aş vrea acest lucru şi eu, însă mecanismul ce-mi pomnează sucul de rodie prin gânditor, aduce jertfă, pe altarul amintirilor plăcut şi tipelor ce leşinau peste tot în jurul meu, o lacrimă interioară. Aş vrea să îi pot purta pentru totdeauna, să îmi pot întoarce capul după viitor la fel de rapid ca şi puiul de rrom.

Şi mă gândesc cu aceesşi părere de rău şi acel gust de vishine fără zahăr, impus de veşnica sinestezie, că undeva în piept, deja un gol începe să mi se formeze, şi că acel gol, kiar dacă acum este plin, va rămâne gol pe bune, oricât de mult aş încerca să îmi găsesc o pereke nouă de pantaloni care să mi-i inlocuiască pe ăştia. Poate că ecuaţiile lui Einstein se verifică, şi că totul e relativ, dar pentru mine, pentru scurta perioadă din istoria contemporană în care am onoarea să îmi fac card pentru reducere la abonament, în ciuda singurei mele casete cu Paraziţii pe care o ascult de fiecare dată când conduc, de care nu mă mai satur, şi kiar mai mult, versurile acestui album venindu-mi din ce în ce mai des pe limbă ca şi citate memorabile.... in ciuda tuturor acestor lucruri, pentru mine pantalonii ăştia sunt perekea perfectă.

Am dat un milion pe ei, şi-am mai primit o pereke. Nu vreau să mă gândesc că de fapt pot să privesc lucrurile şi ca un economist, care vede două pereki la 50 lei. Mi se pare de două ori insultă pentru ei, prima dată deoarece ponderat, neponderat, puteam să aleg să nu iau cealaltă pereke, ei fiind doar un bonus pentru ciokişti, preţul pantalonilor rămânând un milion, iar pe de alta, impactul spiritual al milionului e mai mare decât al sutei. Nu mă interesează tăierea celor patru zerouri, pe de o parte pentru că nu văd cu ce ar fi mai bune patru pereki de c-uri (rog potenţialii cititori, când citiţi 'c', să citiţi 'câ'.... aceasta e dorinţa autorului, şi consider că acest element, este de departe cel mai important din tot amalgamul de cuvinte din imediata proximitate a dumneavăastră, din păcate, şi de asemenea consider că pantalonii mei merită onoarea de a mă gândi că au costat mai mult decât au costat de fapt, doar pentru că copilul din mine are o inerţie emoţională foarte mare, şi negocierile cu el se soldează aproape de fiecare dată în refuzul său de a accepta pantaloni noi în viaţa mea.

Voi face ca zilele ce ne-au mai rămas împreună să fie de neuitat, şi atunci când lacrima interioară va veni să îmi săreze milka cu biscuiţi, să o facă cel puţin la fel de orgasmic de gustoasă precum pufuleţii cu kefir de 27 de mii.

Telefon

Puneam apă la nişte buruieni verzi undeva intr-o seră cu geamurile sparte aşa de efect, când dau din greşeală cu cotu intr-o frunză de urzică. Nu-i problemă, era mică. Reacţia instinctuală, de pe vremea când eram maimuţă, normal e să mă panichez. Nu-i problemă, realizez că din fericire sunt de-ăla... Urzicofil sau cum le-o zice.... în sensul ca da, mă doare, dar spre deosebire de oamenii cu frica de dumnezeu, când mă gândesc că mi-a zis bunica că n-o să fac reumatism, îmi dau seama că totuşi e faină pişcătura... parcă sună a lipici 'pişcătura'.

Pişcătura tot ce pişcă,
nimic nimica nu mai mişcă!

Probabil dacă ar mai fi trăit Eminescu, făcea addendum, sau volumul 2, sau remix la luceafăr, numa să bage şi kestia de mai sus... mă rog, ăsta o fi un dezavantaj al vieţii în secolul 19.

Nu pot zice că m-aş arunca într-un ocean de urzici, pentru plăcerea inimaginabilă provocată de agenţii kimici nervoşi din buba respectivă, dar parcă nimic nu se compară cu atingerea tandră a unei urzici, dimineaţa, la ţară, în şlapi, după casă.
Cel mai enervant cred că e pentru urzică. Sigur intentţia ei nu era să mă facă pe mine fericit.
Adică cine ştie la ce se gândea ea in mintea ei când am deranjat-o din veşnica-i contemplaţie. O fi zis "ha! ţi-am făcut-o nemernicule! de acum încolo toată viaţa o să îşi amintească să stea departe de noi, surorilor".
Oh! Parcă văd că Iisus, când predă orele de religie in ceruri, mă dă ca exemplu... "vedeţi, aşa trebuie să faceţi ca nenea! Dacă vă pişcă o urzică, mai băgăţi mâna odată, fără frică". Pentru motivu ăsta sincer mă gândesc că o sa fie fain când o să ajung şi eu pe acolo, pt că voi fi primit cu bodiguarzi. Şi dealtfel abia aştept orele de religie din cer... cu proful meu de religie mă certam în fiecare oră, încercând să îi explic că evoluţia în sus şi în jos, şi el mă tot întreba că atunci maimuţele de ce nu mai evoluează? Adică mă scuzi, cu întrebări de astea îi mai prosteşti pe pruncii de clasa a4a, dar după cum spuneau vechii greci "las-o dreq de treabă dom‘le". Oricum, plănuiesc să mă documentez mai bine, şi pe când mă duc în rai, măcar lui Iisus să ii explic cum stă treaba, în el încă am speranţe.

Aşa cică ar trebui să fie toate kestiile fără sens, ar trebui să ducă la un final fericit. Da cred că nu mai are nimeni idee de ce şi de când şi unde naiba scrie ce scrie si ce dacă scrie, că şi eu scriu aici tot ce îmi dictează muza de octombrie de pe uşa. Şi nu uşa de la veceu, pe aia am geam. Şi da, nimeni n-are habar de nimic. Îmi zicea văru-meu, că el e mai cu traficul, că de fiecare dată când e un poliţist într-o intersecţie, se blochează circulaţia. Eu să fi fost poliţist m-aş simţi onorat... "vai, da pentru mine? nu trebuia...". În general cred că e nasol să fii poliţist în intersecţie. Să tot faci balet pe acolo, printre înjurături şi secreţii, că mie unu mi-i greu să cred că n-ar fi fost cazul şi de aşa ceva la un moment dat, că doar mulţi oameni au probleme cu glandele salivare. Cred că-i ceva epidemie de glandofobie salivară, cel puţin în oraşul de unde-s eu, că al naibii dacă n-a menţinut pânza de apă freatică la un nivel constant pe toata perioada secetei. O adevărată binecuvântare.

Un institut din Ungaria a facut un studiu îndelungat pe vreo 5 ani in vreo 20 de ţări şi acuma se cunoaşte că un nivel suficient de ridicat de "hrhhrhraaaaaakkkkk pppfui" pe stradă, face să se depună praf mai puţin pe maşini, iar plantele apreciază, că după cum demonstrasem mai sus, nici ele nu-s mai bine cu capu.

La un moment dat, după ce o să realizez că aberez o să continui povestea, între timp aş putea băga reclame sau ceva, poate fac si un ban. Pateul Lupack e deja mai bun decat Hame

Mă duc apoi de lângă urzică, să nu înceapă să se simtă folosită, să îmi umplu turnătoarea cu apă, şi mai ud florile, le ud, le ud le ud, pentru că le place place place, iar mie îmi place să le fac pe plac, că-s de treabă. Poate la un moment dat o să schimb şi geamul spart, dar între timp am pus un nailon, că important e să nu intre de afară duhurile necurate, să îmi sperie plăntuţele. Ele trebuie să crească, şi să facă pui, şi când o să fie destul de mari probabil că o să le iau şi o să le diger. Ăsta e scopul lor, după ce au dus o viaţă frumoasă.

Şi aud melodia aia "what is this feeling inside, it lasts for awhile, it keeps me alive. Wha am I wrong or I'm right, I search and I find, that you're deep inside".
Ăla e telefonul, mă trezesc dezorientat, răspund cu voce ciudată de dimineaţă, zic "alo?"... zice cătălin "serus mă. dormi?". eu:"...nu", el:"lol, noah bine, vroiam să văd dacă dormi"

Omu s-a lămurit

Today was a good day for science!

Big day for NASA!!! Great day for science!

Astazi cica s-a descoperit cea mai mare constelatie dintre toate cele cunoscute. Ea se poate vedea cu ochiul liber, din emisfera nordica.

E cea mai mare constelatie, ea intinzandu-se pana la limita universului vizibil, si se pare ca aceasta e singura care cuprinde chiar steaua "noastra", Soarele!

Datorita formei foarte ciudate a ei, savantii de la NASA au numit-o "Pastila de ţânţar". Asadar, Soarele face parte din constelatia Pastilei de Ţânţar.




"
-Science Preview
--Saturday, 04.25.2009
[...] the newly discovered constellation displays a series of interesting properties, being among the heaviest in the universe, and having a very geometric shape, resembling a flattened parallelepiped structure. Thus it has acquired the name of "The Mosquito Pill"[...]

Brian Reckner
Chief Executive Director
"

Poezioara de plictiseala

Puţin nefinisată, puţin simpluţă... asta mi-a trecut prin minte. Either enjoy or gtfo! ;)


It was a young boy with his smile,
that anger got the hold of while
he was asleep.
Seeing too deep
Inside his mind, this child chose to wake up
and taste the wonders he made up.
-"I'm bored with dreams, I want to fly!"
So shouted then, the foolish child.
They let him out,
and laughed out loud...
The fool looked up towards the sky
As if there was something to conquer
And without even asking "why?"
The others turned away, and they
fell down into deep laughter.

He left his friends. Gone in a haste
he was... his dreams were to become so real
As the strange food he wouldn't taste
But they considered it a meal.
He knew he'd also miss his toy
A colored bird that brought him joy
That flew so nice, when thrown with care
The little bird that made him dare.


The sky still there,
still looking down
Still blue, still cold
The earth still brown...
More than a year he spent away
Trying so bad to show that they
were wrong.
He wasn't strong
enough, not yet
to reach the goal himself has set
To kiss the sky and be a star....
And take a flying bug as pet.
Indeed, he couldn't go that far....
not yet.
And now exhausted from his tries
And wanting to get some advice
He traveled back, ashamed and sad.
His rage was gone, but now he had
become more of a man.
But not enough!
-"Why can't i fly?
Why can't my dream just come alive?
they laugh...
Why didn't they just tell me then
To save my pain, sorrows and brain?
But no one to reply...

Ironic turned this young man's fate
It was now night, and it was late
And all the time he spent away
And maybe the mushrooms he ate
Made him forget the road, the way...
And so he had to stay
and look
and analyze the path he took.
And maybe, maybe even pray
To get home well...
and be okay
But that seemed not to be the plan
The arcane sky set for this man......


As vrea sa continuu povestea, si mai mult, mi-ar plăcea sa incerci sa o continui tu.
Are vreun scop, finalitate...ceva?

vedem...

The power of "because..."

Vă tot spuneam că îmi place să mă uit la partea iraţională a omului, pentru că se întâmplă multe lucruri interesante acolo, şi pentru că partea raţională...e cam plicticoasă. Nu suntem maşini, nu funcţionăm ca maşinile, eu zic că n-are deci rost să ne prefacem că am fi.

Urcam scările, am văzut o stea... foarte strălucitoare. Imediat mi-am dat seama că "stai mă, asta nu e stea, e o Venus, Luceafărul... Acel loc prietenos, acid, înfocat şi toxic, care se roteşte invers faţă de tot restul planetelor din univers, unde ai muri în mai puţin de 1 secundă, iar în 10 secunde ai fi dizolvat complet, ai fi sufocat, dizolvat si zdrobit deodată, unde lumina soarelui nu ajunge niciodată la suprafaţă, şi nici vorbă de vreo formă de viaţă.... Aaa, şi apropo, de acolo vin femeile!"

Îmi aminteam explicaţiile pe care le primisem mai demult "deosebeşti o stea, de o planetă pentru că planetele nu licăresc, iar stelele licăresc".
Iar apoi "Stelele licăresc pentru că au lumină proprie, iar planetele doar o reflectă".

Sincer, asta n-are sens pentru mine, n-are sens acuma, după probabil 10 ani de când am auzit asta, dar atunci avea...

De fapt, se întâmpla un fenomen interesant, ca şi peste tot altundeva.

Eu nu eram sigur pe mine, şi creierul meu vroia să ştie dacă există un răspuns. În momentul în care am auzit "Păi planetele nu licăresc iar stelele licăresc pentru că..." creierul meu a început să o ia razna. Nu ascultam ce zice omul respectiv, nu analizam. Era doar un om care ştia mai multe ca mine... creierul meu era interesat doar de acel "pentru că....".


Asta încă mi se mai întâmplă, şi pun pariu că mulţi aţi păţit să vă daţi seama că explicaţiile primite, de fapt fie că nu au fost înţelese, fie că de fapt nu explică nimic ci efectiv n-au sens.

Sunt multe întrebări existenţiale la care ni se răspunde cu "pentru că..." moment în care încetăm să mai analizăm critic. Nu faceţi asta, e destul de periculos. Ororile din religie mi se pare că prin mecanismul ăsta s-au întrebat, precum şi holocaustul, şi multe altele.

Eu unul prefer o întrebare decât un răspuns, oricum. Cu cât am răspunsuri mai multe, cu atâta mă mir mai puţin. Şi păcat... îmi place să mă mir. Acuma încerc să cos la loc şi corola vieţii

A2a rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat. Avem un câştigător!

Runda a2a a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat.
Mersi din nou participanţilor!


Bănuiam că această religie o să creeze probleme mai mari, mai ales datorită faptului că am încercat pe cât posibil să fac google-ul inutil. Văd totuşi că există persoane determinate care au găsit/ştiut răspunsul, deci felicitări lor.

Deci, misterioasa religie e

.
.
.
.
.
.
.


Pastafarianismul
sau altfel spus
The Church of The Flying Spaghetti Monster




Avem un câştigător, Dazeloop, al cărui premiu, vine personalizat, într-o zi, două, de gândire. Îl rog să anunţe primtr-un comentariu, după ce-l primeşte, daca i-a plăcut. Scopul acestui concurs e să ne distrăm cu toţii, aşa că acum, după ce v-aţi distrat voi, e rândul meu ;) "Now it's MY turn! >:)"
Bravo Dazeloop, şi Csaba deci, iar restul, better luck next time!


Nine, câştigătorul primei runde încă nu a apărut. Nine, mai ai timp până diseară să îţi revendici premiul (să îmi dai date de contact).


Până data viitoare, numa' bine! ;)



************************************************************************************
Începem runda a2a a concursului "Guess the religion!".

Offtopic, Nine, câştigătorul primei runde are timp până duminică, 11 ian, seara, să mă contacteze, ca să îşi revendice premiul. Y!id: de4sh

Pentru cei care nu cunosc regulile:
*am dat indicii despre o anumită religie, pe al cărei nume trebuie să îl ghiciţi.
*înscrierea la concurs se face printr-un comentariu lăsat la acest articol, cu răspunsul(urile), şi date de contact, SAU datele de contact separat, prin mail la adresa de4sh@yahoo.com -pentru cei timizi :P
*fiecare are dreptul la 2 încercări, pe care le poate folosi deodată sau separat, oricând înainte de sfârşitul concursului.
*premiul(/iile, după de generozitate, chef, şi idei) le voi acorda în funcţie de corectitate ŞI rapiditate.

Succes tuturor!

Indiciile:

-Credincioşii acestei religii, în marea lor majoritate, nu sunt foarte credincioşi.
-A fost fondată in secolul 21.
-Zeitatea acestei religii nu ia forma umană, in mod natural (desi e atotputernica, deci ar putea).
-Cosmologia asociată acestei religii susţine că primele manifestări ale creaţiei au fost munţii, copacii, şi un singur om, care nu avea aceleaşi dimensiuni ca şi majoritatea celor din ziua de astăzi.
-Această religie consideră sacre un anumit tip de persoane care trăiesc într-un mod liber, al căror număr a scăzut drastic în zilele noastre.
-Scăderea numărului acestor persoane, spun credincioşii, este o dovadă directă a fenomenului de încălzire globală.
-Urmă a acestor persoane cu spirit de aventură, găsim într-un serial american îndrăgit.
-Protagonistului acestui serial are proprietati in comun cu obiectele de mai jos: absorbante, swiss cheese, banana, paralelipiped dreptunghic. De asemenea, găteşte nişte burgeri foarte buni şi coloraţi.
-Consideră gravitaţia ca fiind acţiunea directă a zeităţii lor, care apasă asupra tuturor.
-Fiecare zi de vineri e o sărbătoare religioasă pentru credincioşi.
-Teoria superstringurilor se pare că ar confirma veridicitatea acestei religii, şi existenţa zeităţii sale.
-Paradisul, în viziunea acestei religii, găzduieşte o formă de relief unică, ce apare şi pe Pământ sub altă formă, diferenţa fiind faptul că cea din Edenul menţionat, aruncă în aer un anumit tip de băutură alcoolică.