Poezioara de plictiseala

Puţin nefinisată, puţin simpluţă... asta mi-a trecut prin minte. Either enjoy or gtfo! ;)


It was a young boy with his smile,
that anger got the hold of while
he was asleep.
Seeing too deep
Inside his mind, this child chose to wake up
and taste the wonders he made up.
-"I'm bored with dreams, I want to fly!"
So shouted then, the foolish child.
They let him out,
and laughed out loud...
The fool looked up towards the sky
As if there was something to conquer
And without even asking "why?"
The others turned away, and they
fell down into deep laughter.

He left his friends. Gone in a haste
he was... his dreams were to become so real
As the strange food he wouldn't taste
But they considered it a meal.
He knew he'd also miss his toy
A colored bird that brought him joy
That flew so nice, when thrown with care
The little bird that made him dare.


The sky still there,
still looking down
Still blue, still cold
The earth still brown...
More than a year he spent away
Trying so bad to show that they
were wrong.
He wasn't strong
enough, not yet
to reach the goal himself has set
To kiss the sky and be a star....
And take a flying bug as pet.
Indeed, he couldn't go that far....
not yet.
And now exhausted from his tries
And wanting to get some advice
He traveled back, ashamed and sad.
His rage was gone, but now he had
become more of a man.
But not enough!
-"Why can't i fly?
Why can't my dream just come alive?
they laugh...
Why didn't they just tell me then
To save my pain, sorrows and brain?
But no one to reply...

Ironic turned this young man's fate
It was now night, and it was late
And all the time he spent away
And maybe the mushrooms he ate
Made him forget the road, the way...
And so he had to stay
and look
and analyze the path he took.
And maybe, maybe even pray
To get home well...
and be okay
But that seemed not to be the plan
The arcane sky set for this man......


As vrea sa continuu povestea, si mai mult, mi-ar plăcea sa incerci sa o continui tu.
Are vreun scop, finalitate...ceva?

vedem...

The power of "because..."

Vă tot spuneam că îmi place să mă uit la partea iraţională a omului, pentru că se întâmplă multe lucruri interesante acolo, şi pentru că partea raţională...e cam plicticoasă. Nu suntem maşini, nu funcţionăm ca maşinile, eu zic că n-are deci rost să ne prefacem că am fi.

Urcam scările, am văzut o stea... foarte strălucitoare. Imediat mi-am dat seama că "stai mă, asta nu e stea, e o Venus, Luceafărul... Acel loc prietenos, acid, înfocat şi toxic, care se roteşte invers faţă de tot restul planetelor din univers, unde ai muri în mai puţin de 1 secundă, iar în 10 secunde ai fi dizolvat complet, ai fi sufocat, dizolvat si zdrobit deodată, unde lumina soarelui nu ajunge niciodată la suprafaţă, şi nici vorbă de vreo formă de viaţă.... Aaa, şi apropo, de acolo vin femeile!"

Îmi aminteam explicaţiile pe care le primisem mai demult "deosebeşti o stea, de o planetă pentru că planetele nu licăresc, iar stelele licăresc".
Iar apoi "Stelele licăresc pentru că au lumină proprie, iar planetele doar o reflectă".

Sincer, asta n-are sens pentru mine, n-are sens acuma, după probabil 10 ani de când am auzit asta, dar atunci avea...

De fapt, se întâmpla un fenomen interesant, ca şi peste tot altundeva.

Eu nu eram sigur pe mine, şi creierul meu vroia să ştie dacă există un răspuns. În momentul în care am auzit "Păi planetele nu licăresc iar stelele licăresc pentru că..." creierul meu a început să o ia razna. Nu ascultam ce zice omul respectiv, nu analizam. Era doar un om care ştia mai multe ca mine... creierul meu era interesat doar de acel "pentru că....".


Asta încă mi se mai întâmplă, şi pun pariu că mulţi aţi păţit să vă daţi seama că explicaţiile primite, de fapt fie că nu au fost înţelese, fie că de fapt nu explică nimic ci efectiv n-au sens.

Sunt multe întrebări existenţiale la care ni se răspunde cu "pentru că..." moment în care încetăm să mai analizăm critic. Nu faceţi asta, e destul de periculos. Ororile din religie mi se pare că prin mecanismul ăsta s-au întrebat, precum şi holocaustul, şi multe altele.

Eu unul prefer o întrebare decât un răspuns, oricum. Cu cât am răspunsuri mai multe, cu atâta mă mir mai puţin. Şi păcat... îmi place să mă mir. Acuma încerc să cos la loc şi corola vieţii

A2a rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat. Avem un câştigător!

Runda a2a a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat.
Mersi din nou participanţilor!


Bănuiam că această religie o să creeze probleme mai mari, mai ales datorită faptului că am încercat pe cât posibil să fac google-ul inutil. Văd totuşi că există persoane determinate care au găsit/ştiut răspunsul, deci felicitări lor.

Deci, misterioasa religie e

.
.
.
.
.
.
.


Pastafarianismul
sau altfel spus
The Church of The Flying Spaghetti Monster




Avem un câştigător, Dazeloop, al cărui premiu, vine personalizat, într-o zi, două, de gândire. Îl rog să anunţe primtr-un comentariu, după ce-l primeşte, daca i-a plăcut. Scopul acestui concurs e să ne distrăm cu toţii, aşa că acum, după ce v-aţi distrat voi, e rândul meu ;) "Now it's MY turn! >:)"
Bravo Dazeloop, şi Csaba deci, iar restul, better luck next time!


Nine, câştigătorul primei runde încă nu a apărut. Nine, mai ai timp până diseară să îţi revendici premiul (să îmi dai date de contact).


Până data viitoare, numa' bine! ;)



************************************************************************************
Începem runda a2a a concursului "Guess the religion!".

Offtopic, Nine, câştigătorul primei runde are timp până duminică, 11 ian, seara, să mă contacteze, ca să îşi revendice premiul. Y!id: de4sh

Pentru cei care nu cunosc regulile:
*am dat indicii despre o anumită religie, pe al cărei nume trebuie să îl ghiciţi.
*înscrierea la concurs se face printr-un comentariu lăsat la acest articol, cu răspunsul(urile), şi date de contact, SAU datele de contact separat, prin mail la adresa de4sh@yahoo.com -pentru cei timizi :P
*fiecare are dreptul la 2 încercări, pe care le poate folosi deodată sau separat, oricând înainte de sfârşitul concursului.
*premiul(/iile, după de generozitate, chef, şi idei) le voi acorda în funcţie de corectitate ŞI rapiditate.

Succes tuturor!

Indiciile:

-Credincioşii acestei religii, în marea lor majoritate, nu sunt foarte credincioşi.
-A fost fondată in secolul 21.
-Zeitatea acestei religii nu ia forma umană, in mod natural (desi e atotputernica, deci ar putea).
-Cosmologia asociată acestei religii susţine că primele manifestări ale creaţiei au fost munţii, copacii, şi un singur om, care nu avea aceleaşi dimensiuni ca şi majoritatea celor din ziua de astăzi.
-Această religie consideră sacre un anumit tip de persoane care trăiesc într-un mod liber, al căror număr a scăzut drastic în zilele noastre.
-Scăderea numărului acestor persoane, spun credincioşii, este o dovadă directă a fenomenului de încălzire globală.
-Urmă a acestor persoane cu spirit de aventură, găsim într-un serial american îndrăgit.
-Protagonistului acestui serial are proprietati in comun cu obiectele de mai jos: absorbante, swiss cheese, banana, paralelipiped dreptunghic. De asemenea, găteşte nişte burgeri foarte buni şi coloraţi.
-Consideră gravitaţia ca fiind acţiunea directă a zeităţii lor, care apasă asupra tuturor.
-Fiecare zi de vineri e o sărbătoare religioasă pentru credincioşi.
-Teoria superstringurilor se pare că ar confirma veridicitatea acestei religii, şi existenţa zeităţii sale.
-Paradisul, în viziunea acestei religii, găzduieşte o formă de relief unică, ce apare şi pe Pământ sub altă formă, diferenţa fiind faptul că cea din Edenul menţionat, aruncă în aer un anumit tip de băutură alcoolică.

Prima rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat! Avem un câştigător!

Prima rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat.

Doresc să mulţumesc participanţilor, şi entuziaştilor.
Sper că v-aţi distrat, şi că veţi lua parte şi la turele viitoare. (Btw, după ce dau premiul, începe tura a2a. Deja am pregătit tot inclusiv indiciile, deci fiţi pe fază!)

Răspunsul corect este:
wait for it...
.
.
.
nu era budismul
nu era ceva din junglă
nu era sadismul sau florărismul
.
.
ci
.

Satanismul lui LaVey!!!!

Câştigătorul(oarea) este Nine de care nu ştiu exact cum să dau. Nine, lasă-mi te rog un nou comentariu cu datele de contact, sau trimite-mi-le pe mail la de4sh@yahoo.com
Premiul e ceva special, personalizat, şi pentru asta trebuie să port o conversaţie cu câştigătorul, pe care îl rog să ne spună daca îi va plăcea.

Mersi tuturor încă o dată, să ne vedem sănătoşi la o nouă tură de "Guess the religion", mai ales pt. că vine sesiunea, şi n-aveţi cum să învăţaţi non-stop :P



*************************************************************************************
M-am gândit la ceva ce sper să vi se pară interesant. Un fel de concurs, în tema la care mă pricep şi eu cât de cât, adica despre religii.

O să descriu deci o anumită religie, pe care trebuie să o ghiciţi.

Premiul îl dau în funcţie de corectitudine şi rapiditate, şi toată lumea are dreptul la 2 încercări. Nu spun care e premiul, dar promit că e interesant.

Începem:
-A apărut în secolul 20.
-Este o religie ateistă.
-Cartea "sfântă" o constituie o biblie specială.
-E o religie de "left hand path", adică scopul său e dezvoltarea personală a practicantului.
-Cea mai importantă regulă a acestei religii e să faci ce vrei.
-Cea mai importantă sărbătoare a acestei religii e ziua de naştere a practicantului.
-Recomandă respectul între indivizi.
-Acceptă firea umană şi nu încearcă să o schimbe, e o religie a indulgenţei.
-Foloseşte nişte formule numite "chei" scrise într-o limbă a cărui nume derivă din numele unui personaj ebraic, care în islam e numit "Idris"
-Primul păcat important menţionat e PROSTIA
-Recomandă afecţiune doar către cei ce merită.
-A face altuia, ce nu-ţi place ţie, nu e recomandat.
-Ritualurile sale au scopul de a invoca emoţiile practicanţilor.
-Fondatorul acestei religii avea strămoşi de origine franceză, alsacieni, germană, georgiană, română şi ebraică (cel puţin asta scrie în bibliografia lui), şi are o scurtă relaţie cu Marilyn Monroe, pe vremea când nu era încă celebră.
-Ultimul indiciu: dacă daţi un singur cuvânt ca răspuns, mai trebuie şi alte lămuriri.

Cei ce vor să participe, să lase un comment cu răspunsul lor, şi date de contact, şi în câteva zile voi anunţa câştigătorul.

Succes!
;)

Noua renaştere (pe scurt)

Mediul în care trăim s-a schimbat destul de mult, ca vechile moduri de gândire să nu ne mai ajute.

Sunt convins că va avea loc o nouă revoluţie ideologică, asemănătoare renaşterii medievale, şi cred că o să se întâmple asta în curănd.

Vechile moduri de viaţă vor muri încet. "Copiii din zilele de astăzi..."

Abia aştept noile posiobilităţi, noile schimbări şi noul mod de a privi lumea, care sunt sigur că va face oamenii mai fericiţi.

Ca să o spun altfel, de abia aştept oportunitatea de a trăda "the old ways" ;)

Noua renaştere

Normele morale ce au răsărit pe parcursul timpului, au fost nişte revoluţii în gândire, care corectau vechile moduri de a privi viaţa. Revoluţiile respective au venit la timpul potrivit, pentru a face societatea să funcţioneze mai bine, în noul context tehnologic.

Creştinismul a venit şi s-a infiltrat la un moment destul de crucial pentru evrei şi imperiul roman. Nu se mai putea aşa, şi ceva s-a schimbat.

Renaşterea de acuma 500 de ani, s-a întâmplat tot din cauză progresului, şi a necesităţii omului de a îşi canaliza instinctele întrâun mod diferit. Când Florenţa a atins apogeul bogăţiei sale, şi oamenii au ajuns să aibă timp liber mai mult decât aveau înainte, hopa apar pictori, sculptori, muzicieni, care interpretează lumea într-un mod cu totul nou, diferit, revoluţionar şi mai potrivit pentru bogătaşii Europei.

Ideile lui Freud despre natura emoţională agresivă a omului au apărut acuma aproximativ 50 de ani, prin preajma războaielor mondiale şi erau un bun model pentru a explica marile revoluţii de atunci. Adică probabil Freud s-a întrebat cum de, când vine unu', urlă 2-3 cuvinte despre libertate şi despre "noi suntem mai buni decât ceilalţi", toată lumea îl urmează... Freud a fost băiat deştept.

În ultimii ani au apărut o puzderie de gânditori fiecare cu teoriile sale, dar ca şi în muzică, mi se pare că se copiază unul pe altul, şi imbunătăţesc doar puţin un model care e sortit să nu mai meargă multa vreme.

Putem acuma face, ce strămoşii noştri nici măcar nu visau. Adică visau, da după aia erau băgaţi la zdup. Putem acuma zbura, ajunge în orice loc de pe Pământ incredibil de rapid. Avem posibilitatea de a comunica cu oricine, de oriunde de pe glob, lucru care e incredibil impresionant... Adică nu am evoluat în conteţtul ăsta, e ceva total nou pentru firea noastră umană. Diferenţa aia de 40 lei pe care o dai pentru net, nu numai că te lasă să îţi downloadezi filme pe gratis şi să vezi femei dezbrăcate, dar îţi aruncă în spate un camion de informaţie pe care poate nu am fost pregătiţi să o cunoaştem. Nu ştiu dacă asta e bine sau rău, ştiu doar că e ceva foarte diferit. Cu schimbări de magnitudinea asta pur şi simplu nu ne-am mai întâlnit ca specie, şi susţin că vechile morale nu mai sunt în stare să ne ajute.

Singurul lucru pe care îl fac acum vechile moduri de a gândi e că încearcă să se apere. Se vede asta pe faţa şi în comportamentul oamenilor care le susţin. De exemplu, religia încearcă în zadar să cheme lumea la biserică şi să ne spună că suntem păcătoşi... nu mai funcţionează. Degeaba cred fetele că vor rămâne virgine până la căsătorie pentru că e aproape imposibil, şi mai mult, mie unul, dar şi multor altora, nu le-ar trebui o fată virgină (cine ştie ce-i poate capul de fapt, mai bine să o testeze alţii înainte). Bineînţeles, nici una prea uzată nu îmi convine, deci nicicum nu-i bine cu mine :P

Părinţii noştri sunt dezamăgiţi de noua generaţie, bunicii de-a dreptul n-o mai înţeleg. Asta pentru că lumea în care au crescut ei nu mai există, şi nici regulile ei. Lor le pare rău după vechile feluri pentru că e mult prea greu să se schimbe, şi trebuie înţeleşi. Însă se petrec schimbări majore în comportament şi gândire, care lubrefieză cumva societatea, şi vechile idei pierd teren chiar dacă o fi să se ţină cu dinţii de el.


Nu ne mai temem de lup, pentru că l-am cam băgat în rezervaţii, şi a început el săracu să se teamă de noi. Putem ajunge pe fundul oceanelor şi pe orbită. Sigur că încă suntem mai la început, abia de câteva zeci de ani au devenit evidente skimbările astea, şi bunicii noştri fac parte dintr-o lume ce s-a născut acum câteva sute de ani.

Ei, ideea mea e că, în curând ar trebui să ne aşteptăm la o nouă revoluţie în gândire. Probabil că a început deja, nu ştiu, dar în mod sigur va apărea. Vechile dogme morale, vechile modele de comportament vor începe să dea rateu, până când cineva, ceva pui de geniu, va înţelege un nou mod de a privi lucrurile, şi un nou mod de a funcţiona, mai bine, ca om într-o societate. Va veni cu un nou set de reguli care vor fi adoptate instantaneu aproape, pur şi simplu pentru că lumea e pregătită pentru aşa ceva.

Ca orice altă revoluţie, poate că va aduce şi probleme. După cum zic cei de la Red Hot Chili Peppers "Destruction leads to a very rough road but it also brings creation".

Eu sunt total optimist şi mă încred în faptul că schimbările ce vor urma vor aduce lucruri bune, ne vor face mai calmi şi mai fericiţi, pentru că pur şi simplu nu mai suntem compatibili cu lumea în care trăim. Probabil că ne va fi greu puţin, când revoluţia va atinge apogeul, dar trebuie să ne pregătim să ne schimbăm, ca să supravieţuim, şi ca să putem să fim fericiţi în lumea în care trăim.

Sunt total încrezător că trebuie să ne adaptăm schimbărilor, nu să tragem lumea înapoi, pentru că în cele din urmă vechile feluri vor pieri. Trebuie să le ţinem minte, şi să le punem în muzeu, dar ce-a fost, a fost. Ne pare bine că a fost, şi le lăudăm, dar acum e vremea să creştem mari, şi să ne bucurăm de o nouă lume, şi de noile posibilităţi.

The sky is the limit.....

Genul de lucruri care mă enervează

Mi-am învăţat lecţia asta, în dragoste, dar cred ca merge peste tot.

Dacă abuzezi de inima cuiva, dacă încerci să îl manipulezi sentimental prea mult, lucrurile se vor întâmpla în felul următor:

-În prima fază îl vei ţine lângă tine
*-În a doua îl vei plictisi
*-În cele din urmă va începe să te urască
-Se sfârşeşte totul într-un mod *catastrofic.

{*=optional)
Eu personal prefer să nu folosesc cuvinte mari, decât atunci când kiar nu se mai poate. Mai mult, folosirea cuvintelor cu impact profund sentimental, care nu au în spate şi nişte argumente empirice, face iminent un dezastru.

În filmuleţul următor veţi vedea un exemplu scârbos de manipulare de cel mai josnic nivel, folosit de ceva fundaţie de mediu. După cum spuneam mai demult, veţi vedea o fetiţă care prin mesajul ei încearcă să ne facă să ne fie ruşine de faptul că suntem oameni.



Bineînţeles că nu e vina fetiţei, e clar că discursul i-a fost scris de cu totul altcineva.

Indiferent dacă substratul fizic al celor spuse de ea e real sau nu, eu nu mă voi alinia niciodată cu astfel de oameni, pentru că nu vreau să fiu un cerşetor, şi nu vreau să trăiesc într-o lume de cerşetori.

Astfel de lucruri trebuie adresate cu demnitate, cu o motivaţie pozitivă, pentru că indiferent dacă chiar există o problemă sau nu, eu cel puţin nu voi permite nimănui, să mă facă să mă simt prost. Nu voi permite nimănui să îmi ia bucuria de a trăi, şi fericirea temporară pe care o trăiesc, pe care m-am străduit să mi-o creez.

Indiferent dacă vă emoţionează sau nu mesajul fetei, imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla să vedeţi în fiecare zi unh copil că spune aşa ceva. Eu unul m-aş scârbi.

Eu vreau să mă simt bine, iar celor ce preferă să stea în suferinţă le urez suferinţă îndelungată!

How not to care (pe scurt)

Nu vreau neapărat să ţin omu 5 ore să citească un articol, deci ideea de mai jos e că:

Omul e o fiinţă nesigură, care tot timpul va fi nesigură, şi tot timpul va încerca să îşi vindece nesiguranţa (imposibil de realizat).

Ştiinţa şi religia printre altele, sunt metode de a vindeca nesiguranţa, dar mulţi religioşi sau savanţi (şi nu numai) au luat-o pe căi greşite tocmai din cauză că au sacrificat ceea ce nu trebuia, pentru nevoia de a avea dreptate.

Fiecare dintre noi a păţit asta, desigur, mulţi am ajuns să ne enervăm prietenii cu ideile noastre fixe (în special eu! :P)


Propuneam deci un nou tip de siguranţă, prin următoarele sfaturi, pe care le-am primit şi eu, şi merg chiar foarte bine:

Gândeşte de 2 ori înainte, dar nu de 50. În loc să gândeşti, acţionează.
-După ce ai trăit clipa poţi să o analizezi, dar creierului îi place şi adrenalina, nu numai siguranţa.

Ai dreptul să raspunzi cu "pentru că aşa îmi place".
-Eşti la fel de om ca şi oricare, ai la fel de multe drepturi ca şi oricare, nu ştie nimeni ce e mai bun pentru tine. Ai dreptul să nu îţi pese, şi să recunoşti asta. Bineînţeles că vei suporta câdeodată consecinţe, dar nu e nicio problemă, aşa înveţi.
Nu poţi merge prin viaţă cu singurul scop de a evita consecinţe nasoale.

Îmi place feedbackul, deci lăsaţi un coment sau un rating.

How not to care

Cred că ar trebui să îmi schimb denumirea blogului în "La trădătorul insomniac", după activitatea din ultima vreme.

E 5 fără ceva, nu pot dormi, şi stările total imprevizibile ale creierului meu mă pun să îmi dau cu părerea despre ce înseamnă să fii om. Mai mult, acest articol îl scriu cu un aşa-zis fular în jurul gâtului, care nu e de fapt decât o pereche de pantaloni de pijama... sunt călduroşi!

Aţi tot auzit probabil de când sunteţi întrebări existenţiale cu răspuns sugerat, din multe locuri. Întrebări expirate după părerea mea de genul "de unde venim? unde mergem? de ce suntem aici? cine ne-a creat? de ce?" şi multe tâmpenii de genul ăsta care din lipsă de cunoştinţe, crează ciudaţi.

Asta îmi aduce aminte de un fel de banc, despre sex. Nişte particularităţi care au meritat să primească nume, nişte "landmarks" în lumea sexului ar fi:
-Când ai cu ce , da n-ai cu cine...sexul adolescentin.
-Când ai cu cine, da n-ai cu ce...sexul de pensionari.
-Când ai cu cine, ai cu ce, da' m-ai unde...sexul studenţesc.
-Când ai cu cine, ai cu ce, ai unde, dar "De ce?"...sexul filosofic.

Somnul raţiunii generează monştri, hiperactivitatea sa - oameni plicticoşi, zombi (adică exact acelaşi lucru, dar le voom spune diferit, ca să nu îi confundăm). Dacă îi mai şi arunci în scârbă întrebări de genul ăsta raţiunii şi te aştepţi să găsească un răspuns, eşti pe drumul cel bun... spre spitalul de nebuni.

Aţi mai auzit probabil că asta înseamnă să fii om, să cauţi tot timpul răspunsuri, să vrei să ştii mai mult, să descoperi "adevărul".

Argumentul meu împotriva acestor filosofii de clasa a4a, e de ordin psihologic oarecum.
Eu cred că omul nu are de fapt nevoie de cunoştinţe. Nu cred că are nevoie de fapt, de răspunsuri. Nu cred că are nevoie de dumnezei şi reîncarnare, de extratereştri şi fantome, de biserici şi de legi, de toamnă şi bani, de femei sau maşini, de manele sau perdele, metale vapoare cafenele sau bretele.

Cred că avem nevoie de ceva mult mai profund, profund nu în sensul de spiritual, raţional, emoţional sau adânc, ci profund în sens neuro-nu-ştiu-cum, profund în sensul de a-i da creierului acele elemente care îi plac şi a evoluat să le caute.

Cred că omul e de la natură, o fiinţă extrem de nesigură pe ea. O fiinţă care, din cauză că posedă imaginaţie, crede că cei din jur pot fi mult mai inţelepţi, şi că părerile altora, dacă sunt diferite de ale sale, dar cumva ating sfera sa de interes, trebuie să fie mai bune.

Omul are nevoie de siguranţă.

Nu pot să definesc calumea siguranţa asta. Pot spune doar că schimbările generează frică, şi noi încercăm deci să evităm frica.

Asta are foarte mult sens în context evolutiv, adica dacă vedeai la uşa peşterii o kestie păroasă de care n-ai mai văzut, trebuia să faci ceva ca să nu te mănînce... şi probabil îţi doreai să nu mai vezi aşa ceva, în cazul în care scăpai... pentru mine are sens. Mai mult, nesiguranţa era bine să fie pornită tot timpul pentru că nu ştiai niciodată de ce creaturi dai prin pădurile în care mergeai la cules alune. Deci într-un fel suntem tot timpul nesiguri, dar încercăm să devenim cât mai siguri posibil... ceea ce e până la urmă o imposibilitate, pentru că, după cum spun eu, avem în noi instinctiv nesiguranţa. Nu putem scăpa de ea.

Dar în zilele noastre, pentru că nu prea mai avem de-a face cu pericole de genul ăsta, ne-am reprofilat şi lăsăm înstinctele astea să-şi facă de cap. Lăsăm filosofia să ne arunce în necunoscut, şi să îşi bată joc de noi.

Ne vindem sufletul persoanelor care, ne promit răspunsuri la întrebări, ne promit o siguranţă. Ne vindem sufletul bisericii care ne spune clar ce trebuie să facem ca să ajungem în Rai. Ne vindem sufletul ştiinţei care ne spune "clar" de unde venim, unde mergem şi de ce e aşa cum e.

}n cazuri extreme, deformăm realitatea pentru a se supune porcăriilor din capul nostru, numai pentru a nu deforma porcăriile din cap. Ele sunt necesare pentru a avea dreptate.

E aceeaşi nevoie, nevoia de siguranţă. Vrem să avem dreptate tot timpul, ca nu cumva să trebuiască să căutăm în continuare răspunsuri. A căuta răspunsuri tot timpul ar însemna în primul rând nesiguranţă pentru că nu ştii niciodată ce vei descoperi, şi în al doilea rând mult prea mult de gândit. Nu cred că e posibil aşa ceva, şi nici măcar benefic....adică ajungi zombie :P

Mulţi religioşi au ajuns să comită atrocităţi, pentru că le era frică să caute răspuns în continuare, pentru că s-au complăcut în a crede în loc să gândească.
Mulţi savanţi au rămas fără prieteni pentru că din teoriile lor îmbârligate nu reieşea pic de umanitate, şi pentru că preferau să aibă ei dreptate în loc să se simtă şi cei din jur bine.

Nu-i oribil, asta e firea umană, nu vă speriaţi că n-o să scăpăm de problemele astea doar din cauza articolului meu pe blog :) Dacă scăpăm, dau de băut la toată lumea!

Bineînţeles, nu comentez cantitatea de adevăr conţinută în dogmele religioase, sau în teoriile ştiinţifice (şi apropo o teorie, în lumea ştiinţifică nu înseamnă părere. Înseamnă o ipoteză testată, care funcţionează în multe cazuri, şi care a fost în stare să facă previziuni destul de corecte asupra anumitor fenomene...adică să genereze cunoştinţe verificabile).

Motivul pentru care scriu acest articol despre nesiguranţă şi nevoia de a crede în ceva, este ca să propun în cele din urmă o soluţie. Soluţia mea personală, care mi se pare că mă face cel puţin pe mine mai fericit.

În loc să gândeşti prea mult, acţionează!
Asta mi se pare că dă un nou tip de siguranţă, cea experimentaţă. În loc să te bazezi pe principii, testează-le! Fă chestii care credeai că nu îşi plac, r iscă, trăieşte cu un spirit de aventură, fă lucruri şi bucură-te de ele. Fă efortul de a te bucura de ele, şi dacă efortul e prea mare, înseamnă că ar trebui să faci altceva.

În felul ăsta n-ai nevoie de siguranţa raţiunii, pentru că trăieşti skimbarea, şi creierul începe să iasă din starea morbidă de a crede cu preţul vieţii ce aude. Începe să rezolve probleme şi să fie activ. Îi prind bine la creier kestii de genul ăsta.

În felul ăsta n-o să pierzi timp întrebându-te cum ar fi fost dacă ar fi fost, pentru că trăind clipa, nu vei mai avea vreme şi kef să îţi pui întrebări.

Răspunsul la întrebarea "de ce îţi place ceva?" poate fi "pentru că îmi place!"

Nu trebuie să demonstrezi nimic, nimănui pentru că eşti la fel de om, şi ai la fel de multe drepturi ca şi toată lumea. Mai mult, nici nu există de fapt drepturi, poţi face absolut ce vrei, şi lua tot ce poţi, există doar nişte consecinţe pe care trebuie să le suporţi, şi dacă eşti destul de bărbat să le accepţi, nu e nicio problemă.

Ai dreptul să îţi placă orice, să faci orice, să vrei orice, şi să nu dai nicio explicaţie. Ai dreptul să fii misterios, şi să nu îţi pese de restul. Ai dreptul să refuzi a fi manipulat, şi ai dreptul să spui "fuck you, I don't care, I'll do it my way". Nu înseamnă că vei avea tot timpul dreptate sau că vei face tot timpul ce e mai bine pentru tine, dar aşa îţi vei trăi propria viaţă după propriile reguli.

Şi culmea culmilor, mi se pare că lumea te respectă mai mult dacă faci ce vrei, şi nu îţi pasă!!!

Astea fiind zise, aduc ce-a mai adus Aleister Crowley, şi mulţi alţii. Aduc responsabilitatea personală. Propun un nou tip de fericire, şi un nou stil de viaţă. Pentru mine până acum merge, şi chiar nu-mi pasă câţi vor fi de acord cu mine, tocmai din cauza asta. Am dat doar aceste idei pentru că şi mie la rândul meu mi-au plăcut, şi pentru că le consider cele mai bune sfaturi pe care le-am primit.

On Global warming

Probabil că a auzit toată lumea de încălzirea globală.

Probabil că unii, dintre care făceam şi eu parte, se simţeau vinovaţi când conduceau maşina sau când aprindeau becul, de faptul că o încălzire cu 2-3 grade ar omorî plin de animale nevinovate.

Probabil că unii, datorită propagandei Green Peace, au început să creadă că oamenii sunt cea mai gravă problemă a planetei, că suntem o otravă, nu suntem naturali, ceea ce facem noi afectează grav un echilibru foarte sensibil, care va face ca ecosistemele să ni se prăbuşească în cap, şi cu ele, şi noi. Când eram clasa a4a mă gândeam şi la aceste poveşti apocaliptice care te fac să îţi fie ruşine că eşti om.

Spun eu asta şi susţin tare: am apărut din natură, am evoluat în natură, şi acum tot acolo ne aflăm şi facem lucruri naturale. Echilibru pe Pământ n-a existat şi n-o să existe niciodată, trebuie să acceptăm asta, şi să ne pregătim schimbărilor ce vor veni, nu să ne îngropăm în munţi de lacrimi pentru animale care mor. Au murit până acuma 99,mult % din totalul speciilor care au existat pe Pământ. Viaţa continuă, nu are cum, şi nu o să dispară aşa de simplu. Mai mult, noi suntem una dintre speciile de pe planetă, şi avem dreptul să facem tot ceea ce putem să facem. Asta a fost din totdeauna evoluţia. Desigur că dacă n-avem grijă s-ar putea să ne autodistrugem, dar nu o să îi pară rău nimănui după noi, pentru că sigur la un moment dat o să vină altă specie inteligentă, care o să facă exact aceleaşi aşazise porcării pe care le facem noi.

Observaţi vă rog, privesc problema doar din punct de vedere evoluţionist. Nu voi intra pe teren religios pentru că acolo mi se pare că interpretarea problemei, şi concluziile vin în funcţie de chef şi stare de spirit.

Dar continuând...

Există însă multe organizaţii care se hrănesc cu ruşinea oamenilor, şi fie că au dreptate, fie că nu, nu mă interesează atâta timp au argumente. Ciudat e că ecologilor li s-au adăugat voluntar grupuri de hipioţi ciudaţi, care pot să desfacă conserve cu energia lor Qi, şi te pot pune din nou în contact cu natura prin tot felul de practici ciudate. Ok, la noi la români nu sunt aşa mulţi, dar youtube-ul zice că SUA colcăie de ciudaţi de ăştia. Problema e ca de la ei vin ştirile.

Înainte să postez videouri cu tipi, oameni de ştiinţă mai bine zis, care spun că de fapt toată ideea cu încălzirea globală e o porcărie totală, o să mai spun şi că însăşi încercarea de a-l face pe om să se simtă vinovat că trăieşte e o formă distructivă de manipulare, şi cei care încearcă asta ar trebui eliminaţi.
Adică indiferent dacă chiar există sau nu o problemă, nu-i nevoie să creăm isterie în masă, şi să-i deprimăm pe oameni. Nici dacă vine sfârşitul lumii, n-ar fi o scuză să vină unu şi să zică "v-am zis eu". Pur şi simplu e dreptul fiecăruia să trăiască aşa cum vrea, drept ce şi-l dă fiecare singur, prima dată, pe urmă statul, sau divinităţi cu diferite proprietăţi.

Un ultim avertisment: Să nu aveţi încredere oarbă nici în mine, nici în ce vedeţi, nici în nimeni. Încrederea oarbă însăţi a creat multe probleme. Sunt prezentate nişte date, a căror veridicitate nu o pot garanta. Interpretarea e responsabilitatea fiecăruia.
Climate Change - Is CO2 the cause (partea 1)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 2)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 3)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 4)


Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 1)

Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 2)

Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 3)


Chiar dacă încălzirea globală e o porcărie, chiar dacă nu se întâmplă nimic cu planeta, ar fi totuţi frumos să nu aruncăm pe jos toate tâmpeniile de gunoaie, decât dacă vrem să locuim printre ele. Sau altfel spus: dacă nu vreţi să fiţi amendaţi.

Chiar dacă Greenpeace minte, asta nu înseamnă că putem să luăm deşeuri radioactive şi să le aruncăm pe câmp. Adică dacă doriţi, cu toată plăcerea, dar o să aveţi mai puţin de mâncat, şi mai rău, o să am eu mai puţin, şi atunci cred că vor apărea probleme.

La fel cu speciile drăguţe pe cale de dispariţie. Aveţi grijă de ele, pentru că îmi plac mie!

Matinal vs. insomniac

Aş vrea să dorm. Zău că aş vrea dar natura creierului meu are ceva probleme existenţiale, şi până nu şi le rezolvă, nu pot eu să funcţionez ca un om normal ce trăieşte în zona cu GMT+2.

Mi-ar plăcea să fiu delfin, să pot sta treaz 24 din 24. Ar fi interesant, măcar mi-aş face program, aş ieşi la bere, aş face prăjituri, aş bate cuie, aş număra o bilă, adăpa vaca sau zugrăvi parketul, you know, the usual stuff.... Dar nu! Mi s-a hotărât creierul că hai să nu vrea să doarmă.

Stupid de-a dreptul din partea lui. Chiar amuzant dacă stau să mă gândesc, adică eu am ce face între timp, mi-am găsit de lucru, dar el are nevoie de odihnă. Pentru mine-i ok, eu îmi exploatez creativitatea spontană din buric... N-am nevoie de creier ca să scriu! Îmi trebuie doar un deget, şi har domnului, am 10! Deci scorul e: eu-1, creier-0. El are nevoie de mine!

El stă confuz şi se uită la mine ce fac. Eu, ca în orice relaţie, decât să mă enervez că nu stau lucrurile cum vreau, îmi găsesc ceva de lucru. Mi se pare că prea mult creier, face dintr-un om, un manelist.
De ce zic manelist? Foarte simplu. Uite, când mergi într-un loc cu băieţei şi fetiţe gen bar, şi dacă îţi place să te uiţi la lume o să îţi dai seama. Adică nu să te uiţi ca prostu' sau ca un psiholog sau ca un popă, nu! Mie îmi place să mă uit aşa subtil, cum se uită tipii ce fac documentare pentru Animal Planet. Mă uit cu grijă ca să nu îmi constate prezenţa, dar şi ca să observ şi să mă prind de tot felul de lucruri.

Ei, făcând asta, am văzut de multe ori (o mică paranteză, fetele văd mult mai multe evenimente de genul ăsta, şi probabil că ar fi mai în măsură să îţi dea cu părerea, probabil că sunt unele cu atât de multă experienţă încât ar putea scrie o lucrare de premiu nobel pentru aşa ceva, bizule...dar nu mă interesează, e insomnia mea, şi o să o exploatez la maxim), am văzut de multe ori ziceam tipi care se duc lângă o fată, îşi scot portofelul, telefonul, şi keile de la maşină, şi scot o replică de genu "e destul?". Mie mi se pare că ar putea fi destul... Adică un om întreg la minte nu ar mai avea tare multe la el în afară de astea...Hai cheile de la casă, dar nu îţi dai seama ce fel de casă are omu, după chei... eventual uşa poţi să o recunoşti, dar cum toţi îţi pun uşi de alea de metal, până şi la bordeiaşe, nu ar ajuta cu nimic etalarea lor.

Eu de exemplu am bomboane în buzunar. Dacă aş fi eu în locul tipului, aş scoate prima dată o bomboană, i-aş arăta-o la tipă, aş băga-o la loc, şi aş zice: "Ştiu că o vrei, multe au vrut-o. N-are rost să negi. Ştiu că n-o să recunoşti niciodată, dar una dintre fanteziile tale e să vină bărbatul potrivit cu bomboana potrivită... Nu mă grăbesc aşa de tare, mai am vreo 5 minute, timp pe care ţi-aş sugera să îl foloseşti în avantajul tău: Poţi să îmi cumperi un suc, şi să îmi demonstrezi că tu eşti cea ce merită bomboana, sau poţi să suferi o viaţă întreagă ştiind că ai ratat posibil una dintre cele mai bune bomboane.... şi mai rău, poate cea mai mare duşmană a ta, a reuşit să o aibă. Accepţi provocarea?". Chiar e o idee destul de bună, pe care, dacă o să mă mai ia odată o insomnie de asta ciudată, o să o încerc. Mi s-ar părea o experienţă ce sparge rutina. Rutina e un fel de colegă de-a mea de cameră. Mă aşteaptă acasă, îmi face ceai, masaj, dă muzica mai tare... se comportă ciudat, ca şi cum ar vrea ceva de la mine. De aia nu prea dau pe acasă, vin doar ca să mă culc, şi să mănânc atunci când mi se termină banii.

Şi apropo de fetele din bar, cred că aş face-o geloasă >:) Îmi place mult ideea de gelozie. E pur şi simplu o metodă foarte eficientă de a menţine pasiune între doi oameni. O metodă simplă, ca şi metoda bomboanei, sau a cheilor de merţan... Până la urmă viaţa asta poate fi trăită în multe feluri, şi nu poţi spune neapărat care-i ăla mai bun... după cum ziceam mai demult, chiar dacă o să ia unul premiul nobel pentru teoria care calculează exact unghiul şi frecvenţa pentru penetrarea perfectă, toate astea în funcţie de lungime şi lăţime, eu aş cam paria că n-o să funcţioneze pentru toate specimenele... pentru că ar trebui să ţină seama de un număr mult mai mare de parametri... decât dacă e o teorie statistică, cu care poţi să te scoţi, să zici că n-ai date suficiente. Păi pentru date suficiente, ar trebui să experimentezi pe un eşantion destul de mare de voluntare voitoare, şi dă-o naibii de treabă dacă mai ai după aia putere să scrii şi teorii.

Tocmai asta zice principiul incertitidinii lui Heisenberg: cu cât experimentezi mai mult, cu atât îţi place mai mult, şi începi să gândeşti mai puţin. Iar dacă nu experimentezi destul, oricât ai gândi, scoţi numa prostii pe gură... deci nicicum nu-i bine. Aşa-i tot timpul, şi nu-i vina nimănui. Pur şi simplu te bazezi pe faptul că natura a potrivit dinainte toate dimensiunile între ele, toate potrivelele între ele, şi tot ce trebuie să faci e să găseşti potrivinţa potrivelei din posesie.

Cine ştia că de la Heisenberg la Bebe sexulogu' e doar un pas filosofic? Ce minunată e viaţa :)

Dar continuând, observând aşa multe fenomene ce se petrec în baruri, am ajuns la una din concluziile mele specifice. Şi ce poate fi mai specific pentru creierul meu insomniac decât să descopere cu plăcere că toţi suntem de fapt la fel? Adică oriunde mă duc, văd tot ca fiind asemănător.

Fiecare scoate şi pune pe masă, ca să vadă fetele, ceva cu care se mândreşte el. Unii chei de merţan, alţii diplome, alţii tupeu, creier, muşki, oki, mâini, fund, picioare, haine de firmă, talent, înclinaţii spre un anumit stil de viaţă, familiaritatea şi specificul unei anumite subculturi, pasiune, bere.... multe multe kestii de scos şi pus pe masă. Cred că mesele din baruri au văzut la viaţa lor multe, şi am avea de învăţat de la ele. Manelişti sau habarnişti, violonişti şi terorişti, toţi trebuie sa scoată şi să pună pe masă o kestie.

Şi mai ciudat e că asta nu explică de ce "pisoar" e scris cu "s".

Îmi pare rău că trebuie să o spun, poate nu-s chiar primul care constată asta, dar ar trebui să fie scris cu "ş". Acuma normal mă aştept la reacţii ciudate din partea publicului. Parcă văd că o să sară toţi pe mine :
"Păi e scris cu 's' pentru că vine de la 'pisică'"
"Vine de la 'piscină'"
"Vine de la 'piscicultură'"
"Păi e scris cu 's' pentru că e din latinescul 'pisare'"
Nu sunteţi normali la cap oameni? Ce legătură să aibă pisica cu împlinirea spirituală ce ţi-o conferă obiectul respectiv?
Cei care aţi sugerat piscină sau piscicultură, cred că ar trebui să scoateţi multe kei pe masă ca să supliniţi alte lipsuri mai grave... serios oameni, ştiu că nu e uşor să gândeşti, dar acest efort aduce şi el beneficii :)
Şi avem deja un cuvânt 'pisare', care înseamnă altceva, şi e pentru dat mâncare la pui.

Sper să mă lămurească şi pe mine cinevă până la insomnia viitoare.