Best restaurant names ever!

Cred ca totu-i clar.
Intrebari? Nu?



Imagini luate de
aici

Decisions decisions

Adevăr şi înţelepciune

72 de fecioare

În Islam, religia păcii, dacă mori pentru Allah, când te duci în rai primeşti 72 de fecioare.

1. Nu se precizează sigur dacă au peste 18 ani, dar nu te întreabă nimeni de astea.
2. Să nu cumvă să aibă peste 80.
3. Ce poţi face cu ele? tema la matematică? Dacă erau versate, mai rezolvam noi ceva....

Deci, ce poţi face cu 72 de fecioare?




Cred că totu-i clar.

Alte păreri?

Altă poezie neterminată :P

Văd zebre-n geam
De fapt vedeam..
Acu'-s doar umbre ce se vor
zebre...
în naivitatea lor.

Se face noapte iar, şi pentru-n scurt moment
seara începe să coboare.
S-a săturat de stat în pat şi-acuma iese la plimbare,
să vadă albul ce nu-i alb şi straturile de ninsoare
de pe borcanul meu de-unsoare
parcat afară pe pervaz.
...e gol şi ăla, dik necaz!

Ochelarii şi i-a uitat, posibil kiar intenţionat
A cam văzut în tinereţe tot
Acu se bucură de frig
şi de lumina de neon,
de urmele de avion ce taie cerul de beton cu oglindirile-n covrig.
Ca un pluton de zebre
negre pe jumătate,
eşantion de jocuri proaspăt preinventate uneori,
unde în loc de hohote, ai stele
şi-n loc de plictiseală - nori.
Şi sorii pe care-i mai ai, că doar nu-i inventa noi sori,
îi iei de-o parte, şi-i pui pe Marte,
faci instructajul ca la carte, cu grijă ca să nu-i omori.
binenţeles rezultat prost
E fără rost să crezi că vei putea să vezi
De unde-şi cumpără adidaşi suedezi, şi cum de nici nu se grăbesc
s-arate că îmbătrânesc, şi norii li se mai calmează
chiar de greşesc.

În ritmul lor imperceptibil ei dansează, evadează din cerul tău
Şi-ar fi de-a dreptul imposibil
Să nu observi că te forţează să recunoşti că văzul tău
E-un combustibil...
ce face stelele să ardă-n ploaie
Şi fulgerele să se-nmoaie
Să tune cu-adâncimi de ceas
Să facă Luna, pe nebuna să curgă-ntre şiroaiele de vals
şi zebrele să le stropească până le-ndoaie
din cap până-n picioare,
să poată să doarmă...
să nu mai vorbească.

Şi-i place tare bătrâneţea,
pentru că astfel de himere
cu gust ostentativ de miere de cea mai bună calitate
şi aripile necurate, într-o constantă aliniere
ce se autosatisface
le place zebrelor.
Şi tuturor le place.
Dar cu venirea nopţii, iată că seara aude-ncet tristeţea.

Şi-i place tare serii bătrâneţea
pentru că astfel de himere
ce-i pot redefini kiar frumuseţea
şi singura ei avere
ce trebuie privită-n sus
sunt, simplu spus
scumpa sa boală de vedere.

Şi pe la-miaz s-ar fi plimbat
Să vadă zebrele de ceară
cum zburdă vesele, cu haz,
cum se întrec în stat în loc
şi în spus bancuri ca la bloc...
da-ntimidată de o gheară, s-a pus rapid rapid în pat.
E noapte-acum, nu mai e seară.
ea s-a culcat.

Bună dimineaţa mea!

Mă duc acasă, prima dată când mă duc acasă, de când am venit la Cluj, de Moţ Nicolae.

Nu mi-a adus nu-ştiu-ce, în afară de o prietenă din Spania, cu care nu prea am apucat să vorbesc, pt. că eram prea ocupat să o scap de intruziunile insistente din partea tinerilor din oraşul natal, care evident nu mai văzuseră o fată atât de frumuşică şi deskisă precum ea. De altfel nici pronunţia ei a literei 's' nu era ceva comun.

Insistenţa lor însă a scos partea creativă, artistul din mine, la suprafaţă, dându-i probleme reale ce necesitau o rezolvare rapidă (pentru că se termina noaptea) şi eficientă (pentru că erau al dreq de insistenţi).

Îi înţeleg de altfel... mie mi-e frică efectiv să vorbesc cu fetele din acel oraşel, şi mă aştept ca protocoalele de interacţiune cu marea majoritate a populaţiei, inculsiv formulele de politeţe şi întrebatu' cât e ceasul, să conţină înjurături, dintre cele mai alese.

Ei şi după o noapte interesantă cu două domnişoare încântătoare, următoarea kestie pe care mi-o amintesc e dimineaţa (impropriu spus) următoare. Unii ar zice că de fapt nu e dimineaţă şi că ar trebui să respect standardele lingvistice pe care le foloseşte toată lumea, în sensul că dimineaţa e de pe la ora 4AM la vreo 10AM. Eu însă consider aceste detalii, din motive pur pragmatice, ca fiind nesemnificative. Când eram maimuţă şi trăiam fericit în junglă vedeam altfel lucrurile, cu mai multă înţelepciune, şi în lumina acelor vremuri glorioase aş dori să împărtăşesc o nouă paradigmă de diviziune a zilei....

1. E dimineaţă când mă trezesc şi ţine până mă trezesc de tot.
2.Nu există amiază sau după masă, există doar 'ziuă'.
3.Ziua ţine până seara
4.Seara începe când mi-e somn.
5.Noaptea e atunci când dorm, după seară.
6. Dacă mă trezesc din somn şi adorm la loc, în mai puţin de o oră, intervalul respectiv rămâne tot noapte, altfel e zi.
7.Ziua nu se doarme, ci se 'trage un pui de somn', sau se 'stă un pic în pat'.
8.Dacă puiul de somn durează mai mult de 2 ore, după ce mă trezesc e dimineaţă, şi o nouă zi.

Cred că totu-i clar.

De ce consider important acest set de reguli? Foarte simplu, nu eu le-am inventat, erau de multă vreme în aer. Toată lumea ştie. Cine n-a păţit ca mine, să se trezească la ora 14, după o noapte calumea şi să salute cu bună dimineaţa, să arunce primul piatra!

Cine nu a ajuns să explice că 'azi' de fapt înseamnă mâine, că în oraş nu mă uit la ceas, că n-am, că nu mai e la modă, şi ceasul de la telefon iar nu mă interesează decât până la ora 00:30 când trece ultimul 25, şi oricum nu mă duc cu el acasă, mă urc pe taxi, că e frig?

Cine nu s-a culcat după examen, şi seara sî vbească despre el ca şi cum s-ar fi întâmplat într-un trecut îndepărtat?

Hmmmm?

Hai deci să folosim cuvintele alea aşa cum trebuie, nu cum zic comuniştii

Violenta si frumusetea ei (pe scurt)

'Jur că nu l-am lovit pe băiat cu pumnul în cap sau în plex'
-Băse

CLICK cum am învăţat la şcoală

Violenţa şi frumuseţea ei. (nefinalizat - nu citiţi)

Sticla de apă la temperatura camerei mi-e pe terminate.

Stau în patul meu mare, pe care l-am întins în propria-mi onoare, acum câteva săptămâni, ca să pot dormi mai bine, să am mai mult loc unde să îmi întind cioantele, să nu trebuiască să dorm ca un vampir, ca la şcoala de vară.
Patul meu e o canapea, normală, de două persoane, şi are culoarea generică maro, cu nişte urme de desene presărate de către un geniu creator. În principiu, la o inspecţie de rutină, multe linii încep dintr-un loc, continuă ele cât continuă, cu kiu cu vai, lovite de alte linii, trec prin lumi noi definite prin simpla skimbare subtilă a culorii maro într-o altă culoare maro, ce numai un vocabular feminin o poate defini, iar pentru mine implică eforturi suplimentare, precum diferenţa dintre albastru si turcoaz (cel mai posibil scris turcoise sau o oarecare divagaţie lingvistică inventată de francezi, deşi practic nu e inventată ci mai mult uitată....spun uitată pentru că mai demult franceza suna mai a spaniolă, şi nu încerca să îşi suprime toate terminaţiile, care aveau şi ele dreptul de a ieşi la aer şi de a influenţa conştiinţa pronunţătorilor lor, acestea fiind pierdute încet încetişor pe drumul spre modernitate, şi franceza ciudată de astăzi, pe care o recunoşti mai mult după mumiile de cuvinte scrise pe foaie decât după fluturaşii de vocali eliberaţi de doamna de la ştirile de pe EuroNews la care ajung apăsând cel mai celebru buton din lume... toţi îl ştim, aşa că m-am hotărât să îi arăt respectul cuvenit.

N-o să i se scrie versuri, şi nimeni nu va veni la înmormîntarea lui, şi copiii se joacă afară, sau ştiu exact la ce canal să se uite, acolo unde-s desenele, deci nevoia lor de a-l folosi scade. Însă acuma că am crescut mare, mă trezesc că mi-s tare bun prieten cu butonul de mutat pe următorul canal. NU prea mă mai interesează acum ora exactă şi filmul de la PRO TV de la ora 8, iar telenovele nu mai sunt, şi kiar dacă ar fi, vârsta la care puteam învăţa într-adevăr o limbă străină doar de la TV mi s-a cam dus, şi o să rămîn doar cu ţeapa ce mi-a tras-o mama pt că m-a învăţat că telenovelele nu-s filme de calitate. Nu calitatea lor era problema, şi nu conţinutul era de fapt adevărata comoară ce se ascunde în telenovea măi mamă, ci limba spaniolă, motivul meu în plus pentru care voi respecta veşnic specia feminină. Cel puţin nici mama nu ştie spaniola, că m-aş fi ofticat exponenţial mai rău.
)

Acum câteva zile, când Oana si Ioana stăteau pe la mine (A se citi 'wa-na' şi 'yi-wa-na', deşi pe mine trebuie să recunosc că mă cam trage gândul spre 'ma-ri-ya' şi 'yi-wa-na', pentru că îmi permit, că sunt încă la vârsta la care gândesc, concep şi perfecţionez prostii), Oana m-a învăţat trei culori ce mi se par de altfel şi foarte sexi, şi dacă aş fi ţară, mi le-aş pune de steag aşa rapid, şi s-ar oftica toate restul târilor de pe wikipedia că idealurile mele sunt reprezentate de un steag care are ceva sexi de spus, nu gen kitsch românesc, becalian în toată regula cu sânge-grâu-cer, de pe vremea când eram maimuţe. Vremurile s-au skimbat şi am putea să ne punem şi viitoarele intenţii pe steag, nu doar nişte kestii de bază pe care le are toată lumea.

Mai demult, ştiu că lumea gândea diferit, şi că după ce tocmai ieşi din război, ai mai mare stimă pentru cei pe care tocmai i-ai îngropat, şi pentru care încă mai auzi plânsete pe stradă, sau al căror sânge mai murdăreşte câteva clădiri, dar ştiu că poporul român poate mai mult, şi e mai mult, şi văd că maneaua ne-a părăsit, şi aş face bine să ies la dans cu Ioneluş destul de rapid, că n-o să mai prindem nicio bombă clasică de la Guţă, şi că ce-a fost de exploatat în domeniul ăla, a fost minat de mult de maeştri.

Eu unul vreau un steag care să ştie ce vrea, şi nu ţin atât de mult să îşi amintească ce-a fost. Vreau ceva relevant acuma pe steag, şi dacă TOT s-a kinuit Oana cu mine, mi-ar plăcea să am un steag ce să conţină cumva o combinaţie de turcoise, bej, crem şi gri.

Steagul ăla ar spune foarte clar, cu pixul pe foaie, cu mâinile scoase din buzunar şi ochelarii uşor coborâţi pe nas că reprezintă o entitate ce era prea ocupată să vină să vorbească cu tine, pentru că cel mai probabil e la saună sau la spa, sau face o baie şi are nevoie de timp pentru a fi pătrunsă, gătită bine de sărurile de baie, sau citeşte o carte afară, pe terasa umbrită de coroana arborilor de camfor groşi şi înalţi, care nu stau drepţi ca soldaţii pentru că nu au de la cine să primească ordine, şi nici nu se apleacă în faţa nimănui pentru că ei sunt singurii dinozauri vegetali ce indiferent de merit sau nu, îşi primesc respectul indiferent ce ai vrea tu, dar totuşi sunt destul de generoşi să îţi ofere din când în când câte un duş de arome care îţi markează creierul într-un mod ireversibil, demonstrându-ţi că a fi om poate însemna mai mult decât ai crezut, şi că nu are rost să încerci să descrii somnolenţa care te loveşte încet, nu pentru că nu ai putea, ci pentru că eşti mult prea mic pe lângă ei ca să ai curajul să îţi negi plăcerea de a te bucura ca un copil mic de moleşeala cu tremurici subtil de burtică, în locul ăla când nici cuanţul, nici bateriile, nici arcurile sau greutăţile, nici nisipul sau apa din clepsidră, nici atomii ce vibrează voios şi nici entropia care creşte într-un singur sens, nu mai pot face timpul să se scurgă pe lângă tine normal....când picioarele îţi amorţesc şi se .......

(postare nefinalizată......=)

Politica-i funny

Pentru cei care v-aţi uitat la marea dezbatere din această seară si puteţi, ca mine de altfel, să apreciaţi umorul specific românesc, ce işi găseşte loc de infiltrare de la o siţuatie banală de zi cu zi, când vânzătoarea de la magazinul de lângă blocul meu se oferă să îmi recomande marca ei preferată de castraveţi muraţi, văzându-mă mai... mai băiat, aşa, mai nepriceput într-ale bucatelor, dar cu un viitor strălucit în faţă, zâmbetul pe buze şi o piatră ridicată recent de pe suflet, simţindu-se obligată să facă un bine unui seamăn de-al ei care-i va mulţumi, cel mai probabil, la fiecare muşcătură din acel castravete (fie spus că eu consum castraveţi muraţi într-un ritm oarecum mai încet, astfel rămânându-i mulţumitor încântătoarei domnişoare o bună perioadă din ce mi-a mai rămas din studenţie), veriga lipsă din ceea ce eu consider o cină romantică, singur, pe întuneric, urmărind o dispută politică între cei doi viitori pretendenţi la mâna domnişoarei noastre ţărişoare, ce indiferent de versurile ce au curs din mintile şi inimile poeţilor, prin peniţele si pixele cumpărate sau donate şi cu părţile din spate mestecate toate în timpul procesului creativ, indiferent de odele de laudă cântate de barzi, pentru mine, precum pentru tipu ăla funny din trupa Cafe Deko, tot o formă de peşte cu guriţă de fetiţă de 5 ani şi cu fustiţă va avea (ţara).... pentru voi, nu!

Dar pentru restul, consider de datoria mea să informez lumea că la această dezbatere între români, sentimentul de proaspăt spălat pe picioare în ligheanul comun, cu apă rece şi fără săpun, vara, la ţară, când se lasă seara, mi-a fost din nou sădit în suflet.

Şi nu spun asta deloc fără a ilustra în aceste nemernice de convenţii lingvistice numite cuvinte, de care dispun de parcă aş fi stat primul la coadă pentru primit din transportul ce-a sosit de la fabrica de dicţionare, din cauza sinesteziei, şi a orei târzii care, ca de fiecare dată îmi trezeşte instinctul de vânător de ţânţari cu paharul şi cu ziarul, pentru că prefer să îi scot afară, să mai trăiască în libertate şi în pace... de fapt mint, făceam asta pe vremea când eram buddhist, acuma-i omor, şi le atârn capetele la geam, să servească ca avertisment pentru tânţari ce îşi vor lua inima în dinţi încercând să îmi fure proteinele mele sangvine scumpe şi dragi.

Aşadar, din dezbatere, cel mai tare m-a impresionat atmosfera şcolărească pe care a reuşit s-o creeze tipul care a moderat dezbaterea.
O mai fi moderat el pe la ceva liceu, presupun, ceva dezbateri, sau probabil n-o fi înţeles bine scopul acestei întâlniri... Cel puţin eu aş fi apreciat mai mult dacă îi lăsa pe candidaţi să îşi scoată ochii într-un mod machiavelic.
Ştiu că băse poate, are mişto în el frate, zici c-a crescut în spatele blocului jucând cărţi, că la table vorbeşti mai puţin.
Joni săracul, are el şi ceva mişto, nu zic, dar îmi place că-i mai diplomat aşa, ţi-o zice mai pe la spate, cică.... deşi la meciul ăsta m-am prins că nu o să fie la fel de funny cu el, precum cu băse, ei dar asta e.

Zic atmosferă şcolărească pentru că moderatorul mi se comporta ca un profesor. 'Vă rog nu aplaudaţi', 'Vă rog să ne comportăm ca nişte oameni civilizaţi ce suntem' 'Vă rog să nu vă insultaţi sau doamne fereşte scuipaţi' 'Băse, fii atent, că te întreb imediat ce am zis, şi ora viitoare te ascult'....
Să fiu al naibii când am auzit că îi îndeamnă să fie civilizaţi am crezut că o să le verifice şi igiena unghiilor, şi dacă au batistuţe parfumate.

Pentru mine e clar, Băse e cel mai funny dintre candidaţi şi o să îmi lipsească....uups, spoiler!

Îmi place şi tupeul lui de marinar.
Îl pune domnul moderator să jure pe biblie că nu l-a lovit pe băiatul respectiv, la care Băse 'Jur că nu l-am lovit cu pumnul în cap sau în plex'

Subtil, o sprânceană se ridică, încet, politicos, frumos, tare frumos, cu stil şi observă că s-a aliniat unui trend din sală. Reflexele oamenilor civilizaţi sunt paralizate, şi nu se ridică nimeni să urle ca un ţăran, în sală 'Bă Băse! Lolu-i lol şi iară lol bă Băse bă'

Acumă că s-a terminat emisiunea şi pot să comentez, mă gândesc la posibilitatea destul de probabilă ca totuşi, kiar dacă nu i-a dat un pumn în gură săracului băiat, să-i fi muşcat o karată peste bornău... una mică aşa peste flit, să ştie el că nu scapi ne-agresat dacă-i greşeşti preşedintelui în funcţie, şi în mod clar, pedeapsa ţi-o vei căpăta mult mai rapid decât ajungerea în ceruri, aşa din senin, gen JBENG!#!@&$#*$@!
~~~maaaami!

Mai zice lumea că Băse e previzibil... eu zic că-i unul dintre ultimii muşketari, neînţeles, un spirit dur, un lider remarcabil într-un sat de la munte, ce s-a scos fain frumos, picînd în tur cu iliescu. Nu zic, eu nu ieşeam, dar pe de altă parte, acum 5 ani nu aveam cioc, şi discuţia se pune altfel. Eu refuz să mă rad precum refuză Remus Cernea să se tundă, şi nu pentru că sunt un om liber, ci din lenea-mi caracteristică şi învăţăturile primite de la o persoană posibil de sex feminin despre care nu am voie să scriu niciun cuvânt aici pentru că este foarte sensibilă şi nu poate să doarmă sărăcuţa noaptea pentru că are acuma tot felul de evenimente importante în viaţa ei. Nu zic cu ton de răutate, mi-e foarte dragă fiinţa respectivă şi mâine când ne vedem sigur îi voi turna în cap datoria de huguri ce i-o port.

Zic că e un tip dur Băse, şi indiferent dacă Secretul zice că să nu ne gândim la adversar, că vom atrage asupra noastră doar adversari, mă întreb... oare unde era secretul când aveam eu 15 ani şi singurul subiect pe care creierul meu îl considera vrednic de cugetat asupra-i, erau domnişoarele îmbrăcate în costumul de duş? Oare unde era atunci secretul? Ei, dac-ar fi fost să meargă legea atracţiei cum mi-ar fi trebuit atunci cred că aş fi iscat o uragană de fete frumoase în oraşul de baştină, cel mai meteorologic dintre fenomenele din istoria documentată, uragană amplificată şi de timiditatea ce-mi stă şi acum în fire, precum sarea amplifică gustul ciocolatei, sau mai bine zis îl transformă din gust de ciocolată românească, în ciocolată din Apli, desenată pe vaci mov. Aia da ciocolată... eram obsedat rău la 15 ani, destul de obsedat încât să transform alchimic specificul românesc în profesionismul elveţian, ca un magnet despre care trebuie marţi să fac o prezentare la cel mai interactiv curs din anul ăsta... De fapt, mie îmi place să le fac pe toate interactive. Există o anumită limită a tăcerii pe care nu o pot depăşi, deoarece minunăţiile din capul meu vor la aer, şi astfel interactivitatea îşi găseşte loc lejer printre conceptele susţinute de sistemul actual de învăţământ, în prezenţa mea.

Şi domnul moderator din când în când, încercând să fie convingător şi stăpân pe situaţie încerca să intervină de parcă pe mine mă interesa aportul lui. Joni şi Băse se descurcau destul de bine şi singuri, şi ar fi făcut şhow de numa numa singuri, şi am fi ieşit toţi după dezbatere cu un sentiment de uşurare în inimă din cauză asigurărilor subtil transmise, pe de o parte de Băse, că-şi va lăsa şi în mandatul viitor, toată treaba de făcut pe cândva prin apropierea campaniei celeilalte, iar pe Joni, că oricum e corupt şi el ca şi ceilalţi, şi nu ştie zice bancuri sau înjura....sau ceva acolo interesant.

Dar nu sunt dezamăgit de tine Joni, nu. O nu, ştiam că eşti corupt, şi te iubesc aşa cum eşti. Eu nu cer mult de la persoanele la care ţin, şi le iau şi cu bune şi cu rele. Faptul că un politician nu face bani din treaba asta, mi se pare o prostie, in special când acest lucru se poate, şi este practicat de toţi. Însuşi faptul că nu eşti Băse totuşi, constituie un punct important al CV-ului tău, iar sper ca după experienţa prezidenţială, dacă te ţii bine, să rămâi o persoană politică importantă în stat, nu ca Constantinescu, care ne-a vrăjit cu idealuri măreţe de skimbare şi viitor maestruos si somptuos, şi-a făcut treaba cu noi şi a plecat fără să ne mai caute.

Şi moderatorul îşi dă încet duhul, arătând totuşi că poate controla copiii, şi publicul, şi că a fost învăţat bine, în stil românesc.... arătând că oricum lumea, dacă se plictiseşte, şi începe să vorbeasca, precum la şcoală, şi că ameninţările profesorilor creează anticorpi mentali, ce creeaya o simpla situatie de linişte în clasă în una unde trebuie să lupţi pentru atenţia pruncilor, şi gelozia băieţilor când observă că ai captat atenţia fetelor şi se pun la întrecere cu tine.... e calumea specia umana cu ciudăţeniile ei.... Ei vor vorbi în continuare la oră şi nu vor asculta de autoritatea cuiva care se ascunde după catalog, sau microfon, după caz, şi care oricum, pierde din vedere perspectiva.....


.....mă interesa circul, dragă moderatorule, oricum o alegere reală nu prea am, dar sunt fericit şi optimist pentru că, până la urmă, meciul a fost unul fain, iar eu am castraveţi în sfârşit :)

Răzgânditură

Am fost la vot.
M-am dus, pentru că ştiu din documentarul 'The Secret', că poţi face orice dacă crezi cu adevărat, inclusiv să te vindeci de cancer şi să îţi cumperi o casă care îţi place, dintre alte case care îţi plac mai puţin.

E incredibil cum universul se stă şi aşteaptă din partea noastră toată ziua, o dorinţă. Universul nu are nimic de lucru, şi pentru că Moţ Crăciun nu există, Universul s-a hotărât să intre în scenă ca un Moţ Crăciun adevărat, filosofic, la care nu trebuie să îi scrii scrisori, ci doar să îţi doreşti cu adevărat, şi să accepţi ceea ce ţi se oferă, şi să mulţumeşti pentru că toate dorinţele ţi se pot îndeplini stând şi frecând menta în pat toată ziua, cum fac eu de altfel, doar că eu şi lucrez in pauzele de inspiraţie, la licenţă, deci merit cadou. Sunt foarte harnic şi responsabil şi sunt convins că până la urmă se vor strânge la mine în faţă la uşa de la garsonieră mii de zâne magice dornice să-mi dea premiul nobel pentru pace... pentru că merit. Sunt nerăbdător, dar pentru că sunt totodată şi foarte civilizat, o să mă prefac că nu e mare lucru, şi că norocul a făcut ca eu să merit acel premiu, pe când de fapt toată lumea ştie că îl merit pe bună dreptate, şi astfel voi mai primi un premiu nobel pentru modestie, pentru că sunt şi modest.

Se întâmplă în viaţă doar lucruri minunate dacă te uiţi la stele dar gîndeşti pozitiv, unul dintre cele mai nasoale de altfel e faptul că trebuie să jonglez cu tastatura asta cu igrecul inversat, şi două feluri de 'î', la care nu numai că nu le înţeleg rostul, dar mai mult, sunt convins până în măduva trunchiului rahidian că sunt produsul unei conspiraţii de imagine a lingviştilor, ca să nu uite lumea că ŞI noi ne tragem de la Râm, şi nu suntem kiar aşa de înrudiţi cu ţigănia precum suntem de fapt.

Dar după cum ziceam, am fost la vot, şi-am votat calculatoric. Ştiam, pentru că am un simţ al păianjenului cu peripeţii, că o să iasă Băse şi Geoană, pe care îl voi porecli Joni. Deci Băse cu Joni în turul doi era ceea ce eu prevăzusem, şi ştiam că se va întâmpla, şi oricum ştiu şi cine va ieşi preşedinte, dar o să vă spun doar după ce iese, ca să nu stric surpriza, Băse şi Joni sunt cei doi candidaţi, amândoi oameni serioşi.

Dacă iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru frumos, şi poate nu-s singurul care se miră, dar mă mir de cum n-am auzit încă declaraţii de la doamna Băse. Eu nu o prea ştiu bine pe doamna Băse, a fost cam timidă de când domneşte soţu, şi acuma de altfel cred că săraca femeie a răbdat cam mult şi ar fi cazul să spună ceva, aşa că o să încep eu.

Daca iese Băse, o să fim mândri posesori ai unui prim ministru pe nume Elena Udrea. Sarah Palin românească pupe-o tata. Nu ştiu ce-a făcut data trecută, ştiu doar c-a scăpat. N-am nimic cu femeile mai mult decât tremuratul obişnuit de frică, când se apropie de mine, da serios acuma. Elena Udrea prim ministru.... o fi ştiind ea meserie, dar meseria ei nu e ceva ce se poate pune la CV, decât pe matrimoniale, şi să fim serioşi, nu suni frate la emisiune să te lauzi tu pe tine însăţi că cât eşti de bună şi de jmekeră într-ale politicii şi să zici că nu eşti tu.

Băse vrea circ, şi cine ştie ce mai vrea el, şi îi este permis de către doamna Băse, pentru că-i preşedinte.

Pe de altă parte, e Joni. Pensionari o să-l voteze, amintindu-şi cu nostalgie de măreţul strigăt de luptă ''Iliescu să trăiască, că-i capu' la ţara noastră '', şi Joni zice că-l pune pe Johanis sau cum s-o scrie, din Sibiu, prim ministru. Ar fi şi cazul ca Boc să vină-napoi la Cluj, să mai vină pe la cursuri şi să ia luare aminte că nu mai vede Bucureştiul decât ca mine, prin Club A, bând şoturi de tekila cu nebuna aia dusă, cu freză din 'There's something about Mary' şi călcată în picioare de un batalion de broaşte ţestoase care habar n-am unde vor să meargă, dar mă gândesc că o gâdilă, nebună cu care în mod normal m-aş însura, că e şi faină, şi deşteaptă, dar nu vrea copii, şi mie îmi trebuie foarte mulţi, iar pe de altă parte mă tem că la cât de dusă pare, o să spargă ceva şi o să am de plătit, şi ar trebui în mod constant şă fiu atent la pe ce pune mâna, pupe-o tati de exploratoare.

Deci dragii mei... Rezumând, ştim că Băse şi Geoană e aproape acelaşi lucru, deşi eu personal îş prefer pe Joni, că pare mai civilizat, deşi ştiu că nu e, şi după cum spunea o persoană despre care nu am voie să scriu nimic pentru că s-ar putea să nu mai primesc ce mi-a promis, şi kiar vreau, şi în plus nu vreau să nu mai vorbească cu mine pentru că doar cu ea (ea de la persoană, nu ea de la fată, pt că n-aveţi de unde şti dacă e fată, deşi cel mai probabil trebuie să mă scot, să recunosc că e pentru că altfel tot ce am scris mai sus are o tentă....colorată în roz bombon), după cum spunea ea, persoana, Băse e măcar mai previzibil, şi mai 'pe faţă', pe când Joni e mai vă prindeţi voi (că doar nu v-oi da mură-n gură doamne iartă-mă). Îl prefer pe Joni, fiind mai frumos totuşi, oricum.

Dar indiferent de Băse sau Joni, între Udrea, şi un neamţ.... deşi habar n-am absolut nimic despre neamţ..... totuşi... voi fi primul serios, aţi auzit-o aici în premieră dar
Hai Joni, să ne trăieşti, şi să nu ne plictiseşti 5 ani!

O să îmi mulţumiţi peste 5 ani când cel puţin n-o să fie mai rău, şi când, sper, Guţă va mai fi scos albume întregi, că parcă nu prea mai aud nimic de el în ultima vreme, şi nu vreau să mă prefac că nu mi-e dor.

Pe de altă parte, votaţi cum vă indică sufleţelul, după propriile preferate preferinţe, că mie mi-au păcut de multă vreme asiaticele, şi mă străduiesc să învăţ bine, ca atunci cînd o să cresc mare, să mă mut în Shanghai. Au acolo, pe lângă foarte multe kinezoaice, care cred că mi se pare doar mie, dar au toate aceleaşi dimensiuni, au şi tot felul de mîncări interesante la care sincer, din pură curiozitate amestecată cu un strop de masochism, kiar aş întreba din ce-s făcute, şi kiar mă aştept să îmi fie greu să îmi imaginez ce-am mâncat, asta amplificînd doar misterul şi exoticitismul locului. Nu am văzut una să fie mai grăsuţă decât alta şi nici măcar la păr nu prea diferă, adică dacă e să îmi amintesc, parcă am văzut o japonezoaică mai plinuţă, dar de o delicateţe rară, şi aia. Şi în Franţa de altfel am văzut o coreeancă cu care nu puteam să vorbesc din cauză că tremuram în faţa gingăşiei ei. Asta-i cam ciudat, adică naiba, te muţi intr-un oraş din kina, unde poate nu cunoşti oamenii aşa de bine după faţă, şi nu te poate nimeni judeca greşit că nu ţi-ai recunoscut nevasta. Sunt aşa de multe frumuseţi şi pe la ei, ca mi-ar pune zeii gând rău la cât de mult mi-aş confunda nevasta.. Hez, I just took the next best thing, ce basca mea, doar oricum şi aia răspunde la câte cuvinte ştiu eu în kineză, iar limbajul trupului unei fiinţe încântătoare e mai mult decît suficient să îmi comunice toate detaliile de care am nevoie.

Hai Joni!

Balada pantalonului, sau de ce să-nkiriezi kinezi

Prin centru mă plimb, vitrinele-mi ciordesc privirea parc-ar fi un pui de rrom (ciordalis puradelus), cu viitorul în faţă, conştiinţa atentă doar la lucrurile esenţiale, şi hainele încă în stare de funcţionare.

Şi mă gândesc sâ-l felicit pe Brahman, visătorul, făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute ( care de regulă-s mai interesante cu un ordin de mărime) pentru inspiraţia de care a dat dovadă când s-a pus fără foaie şi pix, doar cu tupeu şi mânecile suflecate, să dea nastere ( ca un artist, evident, nu ca o femeie. Procesul artistic, personal il consider mai interesant decat cel al naşterii aka n-aş fi dat la medicină. Să dea acolo oamenii cu o dorinţă sinceră de a işi ajuta în cel mai direct mod aproapele, dar să continuăm)... să dea naştere respectivului puradel.

Pe de o parte, nu-i vina mea că vitrinele-s lucioase, şi nici vina viitorului că-i în faţă. Şi nu cred că dacă s-ar hotărî brusc să facă un viraj la stânga, puradelul l-ar pierde din vedere. Îmi place de puradel, bravo lui! După o vreme, mirosul îţi devine prieten, lumea se trage din calea ta când vrei să furi o lebeniţă, şi faptul că culoarea degetelor e cu o tentă mai înspre maro, are rolul antitezei din ceva poezie pe care am învăţat-o cândva ca să iau 10. Până la urmă, în ciocolată se pune sare, ca să aibă un gust mai bun. Cred că tocmai am am descoperit de ce mă satur de ciocolată extrem de rapid, şi de ce după două coscuţe de milka refuz politicos... saves time, şi money până la urmă să nu te speli pe mâini. Copii cu 5 i să ştie că glumesc. Spălaţi-vă pe mâini dragilor deoarece, am un detector de jeg in cioc şi nu mai vin pe la voi să vă aduc bomboane! Hmm, dacă mai continui cred că vom descoperi lucruri minunate în această seară.

Şi bineînţeles, specific unui om ce gândeşte mult prea mult, acţiune făcută pentru propria perpetuare în lumea ideilor, "memelor", nu neapărat cu scop în sine( de altfel nu m-aş feri să dau vina în parte şi pe gripa aviară ce m-a luat, ca să ştie lumea că sunt genul care dă vina pe alţii, şi nu îţi asumă responsabilitatea, şi că in pofida insistenţelor media, eu nu urmez trendul viral curent) mă întreb... dacă viitorul ar lua-o la stânga totuşi....?

(Bloggerul ce administrează blogul http://meet-the-happy-traitor.blogspot.com a fost amendat d către Comisia Naţională a Audio-Vizualului cu 10 litri de pălincă de prună pentru mesajele subliminale împotriva Bush-ului românesc)

Mă gândesc că aş putea, cum am învăţat la şcoală, să împart problema în subprobleme mai simple, într-o orgie de if-uri şi paranteze ce se înkid mai greu decât, ironic de altfel, şliţul pantalonilor mei preferaţi.

Ciudat cum, in pofida kinului permanent pe care mi-l provoacă, îi iert, şi continui să iî port. Când se comportă cum îmi doresc sunt foarte satisfăcut, şi parcă am un nod în stomac, diferit de cel pe care-l am îndrăgostit fiind. Îmi dau încredere în mine şi facem perekea ideală. I-aş purta doar la ocazii cel puţin la fel de importante ca viaţa de zi cu zi, unde ai nevoie de toată susţinerea pantalonilor pentru a supravieţui. Eu ştiu că am nevoie de ei, ei ştiu că au nevoie de mine, dar încearcă să mă sfideze. Probabil că nu vor să ajungă o pereke de pantaloni obişnuiţi, undeva printre celelalte şaizeci de mii de pereki pe care nu le port. E adevărat că am mulţi blugi.... mult mai mulţi decât media masculină în general, şi dintre toţi, voi fi sincer, şi sper ca dragii telespectatori să nu ia în derâdere pastila efervescentă de sinceritate aruncată în găleata de amintiri autoinduse care din ce în ce mai mult îmi bântuie deja bătrâneţile cu tentă de-a doişpea, deci apuse........ sincer... încă nu am ţinut aşa de mult la nicio pereke de pantaloni, şi mă gândesc cu părere de rău, automat, fără să vreau, şi fiindcă filosofia mea de viaţă nu bate nici pe de parte la fel de sus ca a puradelului...că voi suferi în clipa în care aceşti pantaloni mă vor părăsi. Poate că unii pot să treacă mai uşor peste o skimbare de garderobă...poate aş vrea acest lucru şi eu, însă mecanismul ce-mi pomnează sucul de rodie prin gânditor, aduce jertfă, pe altarul amintirilor plăcut şi tipelor ce leşinau peste tot în jurul meu, o lacrimă interioară. Aş vrea să îi pot purta pentru totdeauna, să îmi pot întoarce capul după viitor la fel de rapid ca şi puiul de rrom.

Şi mă gândesc cu aceesşi părere de rău şi acel gust de vishine fără zahăr, impus de veşnica sinestezie, că undeva în piept, deja un gol începe să mi se formeze, şi că acel gol, kiar dacă acum este plin, va rămâne gol pe bune, oricât de mult aş încerca să îmi găsesc o pereke nouă de pantaloni care să mi-i inlocuiască pe ăştia. Poate că ecuaţiile lui Einstein se verifică, şi că totul e relativ, dar pentru mine, pentru scurta perioadă din istoria contemporană în care am onoarea să îmi fac card pentru reducere la abonament, în ciuda singurei mele casete cu Paraziţii pe care o ascult de fiecare dată când conduc, de care nu mă mai satur, şi kiar mai mult, versurile acestui album venindu-mi din ce în ce mai des pe limbă ca şi citate memorabile.... in ciuda tuturor acestor lucruri, pentru mine pantalonii ăştia sunt perekea perfectă.

Am dat un milion pe ei, şi-am mai primit o pereke. Nu vreau să mă gândesc că de fapt pot să privesc lucrurile şi ca un economist, care vede două pereki la 50 lei. Mi se pare de două ori insultă pentru ei, prima dată deoarece ponderat, neponderat, puteam să aleg să nu iau cealaltă pereke, ei fiind doar un bonus pentru ciokişti, preţul pantalonilor rămânând un milion, iar pe de alta, impactul spiritual al milionului e mai mare decât al sutei. Nu mă interesează tăierea celor patru zerouri, pe de o parte pentru că nu văd cu ce ar fi mai bune patru pereki de c-uri (rog potenţialii cititori, când citiţi 'c', să citiţi 'câ'.... aceasta e dorinţa autorului, şi consider că acest element, este de departe cel mai important din tot amalgamul de cuvinte din imediata proximitate a dumneavăastră, din păcate, şi de asemenea consider că pantalonii mei merită onoarea de a mă gândi că au costat mai mult decât au costat de fapt, doar pentru că copilul din mine are o inerţie emoţională foarte mare, şi negocierile cu el se soldează aproape de fiecare dată în refuzul său de a accepta pantaloni noi în viaţa mea.

Voi face ca zilele ce ne-au mai rămas împreună să fie de neuitat, şi atunci când lacrima interioară va veni să îmi săreze milka cu biscuiţi, să o facă cel puţin la fel de orgasmic de gustoasă precum pufuleţii cu kefir de 27 de mii.

Telefon

Puneam apă la nişte buruieni verzi undeva intr-o seră cu geamurile sparte aşa de efect, când dau din greşeală cu cotu intr-o frunză de urzică. Nu-i problemă, era mică. Reacţia instinctuală, de pe vremea când eram maimuţă, normal e să mă panichez. Nu-i problemă, realizez că din fericire sunt de-ăla... Urzicofil sau cum le-o zice.... în sensul ca da, mă doare, dar spre deosebire de oamenii cu frica de dumnezeu, când mă gândesc că mi-a zis bunica că n-o să fac reumatism, îmi dau seama că totuşi e faină pişcătura... parcă sună a lipici 'pişcătura'.

Pişcătura tot ce pişcă,
nimic nimica nu mai mişcă!

Probabil dacă ar mai fi trăit Eminescu, făcea addendum, sau volumul 2, sau remix la luceafăr, numa să bage şi kestia de mai sus... mă rog, ăsta o fi un dezavantaj al vieţii în secolul 19.

Nu pot zice că m-aş arunca într-un ocean de urzici, pentru plăcerea inimaginabilă provocată de agenţii kimici nervoşi din buba respectivă, dar parcă nimic nu se compară cu atingerea tandră a unei urzici, dimineaţa, la ţară, în şlapi, după casă.
Cel mai enervant cred că e pentru urzică. Sigur intentţia ei nu era să mă facă pe mine fericit.
Adică cine ştie la ce se gândea ea in mintea ei când am deranjat-o din veşnica-i contemplaţie. O fi zis "ha! ţi-am făcut-o nemernicule! de acum încolo toată viaţa o să îşi amintească să stea departe de noi, surorilor".
Oh! Parcă văd că Iisus, când predă orele de religie in ceruri, mă dă ca exemplu... "vedeţi, aşa trebuie să faceţi ca nenea! Dacă vă pişcă o urzică, mai băgăţi mâna odată, fără frică". Pentru motivu ăsta sincer mă gândesc că o sa fie fain când o să ajung şi eu pe acolo, pt că voi fi primit cu bodiguarzi. Şi dealtfel abia aştept orele de religie din cer... cu proful meu de religie mă certam în fiecare oră, încercând să îi explic că evoluţia în sus şi în jos, şi el mă tot întreba că atunci maimuţele de ce nu mai evoluează? Adică mă scuzi, cu întrebări de astea îi mai prosteşti pe pruncii de clasa a4a, dar după cum spuneau vechii greci "las-o dreq de treabă dom‘le". Oricum, plănuiesc să mă documentez mai bine, şi pe când mă duc în rai, măcar lui Iisus să ii explic cum stă treaba, în el încă am speranţe.

Aşa cică ar trebui să fie toate kestiile fără sens, ar trebui să ducă la un final fericit. Da cred că nu mai are nimeni idee de ce şi de când şi unde naiba scrie ce scrie si ce dacă scrie, că şi eu scriu aici tot ce îmi dictează muza de octombrie de pe uşa. Şi nu uşa de la veceu, pe aia am geam. Şi da, nimeni n-are habar de nimic. Îmi zicea văru-meu, că el e mai cu traficul, că de fiecare dată când e un poliţist într-o intersecţie, se blochează circulaţia. Eu să fi fost poliţist m-aş simţi onorat... "vai, da pentru mine? nu trebuia...". În general cred că e nasol să fii poliţist în intersecţie. Să tot faci balet pe acolo, printre înjurături şi secreţii, că mie unu mi-i greu să cred că n-ar fi fost cazul şi de aşa ceva la un moment dat, că doar mulţi oameni au probleme cu glandele salivare. Cred că-i ceva epidemie de glandofobie salivară, cel puţin în oraşul de unde-s eu, că al naibii dacă n-a menţinut pânza de apă freatică la un nivel constant pe toata perioada secetei. O adevărată binecuvântare.

Un institut din Ungaria a facut un studiu îndelungat pe vreo 5 ani in vreo 20 de ţări şi acuma se cunoaşte că un nivel suficient de ridicat de "hrhhrhraaaaaakkkkk pppfui" pe stradă, face să se depună praf mai puţin pe maşini, iar plantele apreciază, că după cum demonstrasem mai sus, nici ele nu-s mai bine cu capu.

La un moment dat, după ce o să realizez că aberez o să continui povestea, între timp aş putea băga reclame sau ceva, poate fac si un ban. Pateul Lupack e deja mai bun decat Hame

Mă duc apoi de lângă urzică, să nu înceapă să se simtă folosită, să îmi umplu turnătoarea cu apă, şi mai ud florile, le ud, le ud le ud, pentru că le place place place, iar mie îmi place să le fac pe plac, că-s de treabă. Poate la un moment dat o să schimb şi geamul spart, dar între timp am pus un nailon, că important e să nu intre de afară duhurile necurate, să îmi sperie plăntuţele. Ele trebuie să crească, şi să facă pui, şi când o să fie destul de mari probabil că o să le iau şi o să le diger. Ăsta e scopul lor, după ce au dus o viaţă frumoasă.

Şi aud melodia aia "what is this feeling inside, it lasts for awhile, it keeps me alive. Wha am I wrong or I'm right, I search and I find, that you're deep inside".
Ăla e telefonul, mă trezesc dezorientat, răspund cu voce ciudată de dimineaţă, zic "alo?"... zice cătălin "serus mă. dormi?". eu:"...nu", el:"lol, noah bine, vroiam să văd dacă dormi"

Omu s-a lămurit

Today was a good day for science!

Big day for NASA!!! Great day for science!

Astazi cica s-a descoperit cea mai mare constelatie dintre toate cele cunoscute. Ea se poate vedea cu ochiul liber, din emisfera nordica.

E cea mai mare constelatie, ea intinzandu-se pana la limita universului vizibil, si se pare ca aceasta e singura care cuprinde chiar steaua "noastra", Soarele!

Datorita formei foarte ciudate a ei, savantii de la NASA au numit-o "Pastila de ţânţar". Asadar, Soarele face parte din constelatia Pastilei de Ţânţar.




"
-Science Preview
--Saturday, 04.25.2009
[...] the newly discovered constellation displays a series of interesting properties, being among the heaviest in the universe, and having a very geometric shape, resembling a flattened parallelepiped structure. Thus it has acquired the name of "The Mosquito Pill"[...]

Brian Reckner
Chief Executive Director
"

Poezioara de plictiseala

Puţin nefinisată, puţin simpluţă... asta mi-a trecut prin minte. Either enjoy or gtfo! ;)


It was a young boy with his smile,
that anger got the hold of while
he was asleep.
Seeing too deep
Inside his mind, this child chose to wake up
and taste the wonders he made up.
-"I'm bored with dreams, I want to fly!"
So shouted then, the foolish child.
They let him out,
and laughed out loud...
The fool looked up towards the sky
As if there was something to conquer
And without even asking "why?"
The others turned away, and they
fell down into deep laughter.

He left his friends. Gone in a haste
he was... his dreams were to become so real
As the strange food he wouldn't taste
But they considered it a meal.
He knew he'd also miss his toy
A colored bird that brought him joy
That flew so nice, when thrown with care
The little bird that made him dare.


The sky still there,
still looking down
Still blue, still cold
The earth still brown...
More than a year he spent away
Trying so bad to show that they
were wrong.
He wasn't strong
enough, not yet
to reach the goal himself has set
To kiss the sky and be a star....
And take a flying bug as pet.
Indeed, he couldn't go that far....
not yet.
And now exhausted from his tries
And wanting to get some advice
He traveled back, ashamed and sad.
His rage was gone, but now he had
become more of a man.
But not enough!
-"Why can't i fly?
Why can't my dream just come alive?
they laugh...
Why didn't they just tell me then
To save my pain, sorrows and brain?
But no one to reply...

Ironic turned this young man's fate
It was now night, and it was late
And all the time he spent away
And maybe the mushrooms he ate
Made him forget the road, the way...
And so he had to stay
and look
and analyze the path he took.
And maybe, maybe even pray
To get home well...
and be okay
But that seemed not to be the plan
The arcane sky set for this man......


As vrea sa continuu povestea, si mai mult, mi-ar plăcea sa incerci sa o continui tu.
Are vreun scop, finalitate...ceva?

vedem...

The power of "because..."

Vă tot spuneam că îmi place să mă uit la partea iraţională a omului, pentru că se întâmplă multe lucruri interesante acolo, şi pentru că partea raţională...e cam plicticoasă. Nu suntem maşini, nu funcţionăm ca maşinile, eu zic că n-are deci rost să ne prefacem că am fi.

Urcam scările, am văzut o stea... foarte strălucitoare. Imediat mi-am dat seama că "stai mă, asta nu e stea, e o Venus, Luceafărul... Acel loc prietenos, acid, înfocat şi toxic, care se roteşte invers faţă de tot restul planetelor din univers, unde ai muri în mai puţin de 1 secundă, iar în 10 secunde ai fi dizolvat complet, ai fi sufocat, dizolvat si zdrobit deodată, unde lumina soarelui nu ajunge niciodată la suprafaţă, şi nici vorbă de vreo formă de viaţă.... Aaa, şi apropo, de acolo vin femeile!"

Îmi aminteam explicaţiile pe care le primisem mai demult "deosebeşti o stea, de o planetă pentru că planetele nu licăresc, iar stelele licăresc".
Iar apoi "Stelele licăresc pentru că au lumină proprie, iar planetele doar o reflectă".

Sincer, asta n-are sens pentru mine, n-are sens acuma, după probabil 10 ani de când am auzit asta, dar atunci avea...

De fapt, se întâmpla un fenomen interesant, ca şi peste tot altundeva.

Eu nu eram sigur pe mine, şi creierul meu vroia să ştie dacă există un răspuns. În momentul în care am auzit "Păi planetele nu licăresc iar stelele licăresc pentru că..." creierul meu a început să o ia razna. Nu ascultam ce zice omul respectiv, nu analizam. Era doar un om care ştia mai multe ca mine... creierul meu era interesat doar de acel "pentru că....".


Asta încă mi se mai întâmplă, şi pun pariu că mulţi aţi păţit să vă daţi seama că explicaţiile primite, de fapt fie că nu au fost înţelese, fie că de fapt nu explică nimic ci efectiv n-au sens.

Sunt multe întrebări existenţiale la care ni se răspunde cu "pentru că..." moment în care încetăm să mai analizăm critic. Nu faceţi asta, e destul de periculos. Ororile din religie mi se pare că prin mecanismul ăsta s-au întrebat, precum şi holocaustul, şi multe altele.

Eu unul prefer o întrebare decât un răspuns, oricum. Cu cât am răspunsuri mai multe, cu atâta mă mir mai puţin. Şi păcat... îmi place să mă mir. Acuma încerc să cos la loc şi corola vieţii

A2a rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat. Avem un câştigător!

Runda a2a a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat.
Mersi din nou participanţilor!


Bănuiam că această religie o să creeze probleme mai mari, mai ales datorită faptului că am încercat pe cât posibil să fac google-ul inutil. Văd totuşi că există persoane determinate care au găsit/ştiut răspunsul, deci felicitări lor.

Deci, misterioasa religie e

.
.
.
.
.
.
.


Pastafarianismul
sau altfel spus
The Church of The Flying Spaghetti Monster




Avem un câştigător, Dazeloop, al cărui premiu, vine personalizat, într-o zi, două, de gândire. Îl rog să anunţe primtr-un comentariu, după ce-l primeşte, daca i-a plăcut. Scopul acestui concurs e să ne distrăm cu toţii, aşa că acum, după ce v-aţi distrat voi, e rândul meu ;) "Now it's MY turn! >:)"
Bravo Dazeloop, şi Csaba deci, iar restul, better luck next time!


Nine, câştigătorul primei runde încă nu a apărut. Nine, mai ai timp până diseară să îţi revendici premiul (să îmi dai date de contact).


Până data viitoare, numa' bine! ;)



************************************************************************************
Începem runda a2a a concursului "Guess the religion!".

Offtopic, Nine, câştigătorul primei runde are timp până duminică, 11 ian, seara, să mă contacteze, ca să îşi revendice premiul. Y!id: de4sh

Pentru cei care nu cunosc regulile:
*am dat indicii despre o anumită religie, pe al cărei nume trebuie să îl ghiciţi.
*înscrierea la concurs se face printr-un comentariu lăsat la acest articol, cu răspunsul(urile), şi date de contact, SAU datele de contact separat, prin mail la adresa de4sh@yahoo.com -pentru cei timizi :P
*fiecare are dreptul la 2 încercări, pe care le poate folosi deodată sau separat, oricând înainte de sfârşitul concursului.
*premiul(/iile, după de generozitate, chef, şi idei) le voi acorda în funcţie de corectitate ŞI rapiditate.

Succes tuturor!

Indiciile:

-Credincioşii acestei religii, în marea lor majoritate, nu sunt foarte credincioşi.
-A fost fondată in secolul 21.
-Zeitatea acestei religii nu ia forma umană, in mod natural (desi e atotputernica, deci ar putea).
-Cosmologia asociată acestei religii susţine că primele manifestări ale creaţiei au fost munţii, copacii, şi un singur om, care nu avea aceleaşi dimensiuni ca şi majoritatea celor din ziua de astăzi.
-Această religie consideră sacre un anumit tip de persoane care trăiesc într-un mod liber, al căror număr a scăzut drastic în zilele noastre.
-Scăderea numărului acestor persoane, spun credincioşii, este o dovadă directă a fenomenului de încălzire globală.
-Urmă a acestor persoane cu spirit de aventură, găsim într-un serial american îndrăgit.
-Protagonistului acestui serial are proprietati in comun cu obiectele de mai jos: absorbante, swiss cheese, banana, paralelipiped dreptunghic. De asemenea, găteşte nişte burgeri foarte buni şi coloraţi.
-Consideră gravitaţia ca fiind acţiunea directă a zeităţii lor, care apasă asupra tuturor.
-Fiecare zi de vineri e o sărbătoare religioasă pentru credincioşi.
-Teoria superstringurilor se pare că ar confirma veridicitatea acestei religii, şi existenţa zeităţii sale.
-Paradisul, în viziunea acestei religii, găzduieşte o formă de relief unică, ce apare şi pe Pământ sub altă formă, diferenţa fiind faptul că cea din Edenul menţionat, aruncă în aer un anumit tip de băutură alcoolică.

Prima rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat! Avem un câştigător!

Prima rundă a concursului "Guess the religion!" s-a încheiat.

Doresc să mulţumesc participanţilor, şi entuziaştilor.
Sper că v-aţi distrat, şi că veţi lua parte şi la turele viitoare. (Btw, după ce dau premiul, începe tura a2a. Deja am pregătit tot inclusiv indiciile, deci fiţi pe fază!)

Răspunsul corect este:
wait for it...
.
.
.
nu era budismul
nu era ceva din junglă
nu era sadismul sau florărismul
.
.
ci
.

Satanismul lui LaVey!!!!

Câştigătorul(oarea) este Nine de care nu ştiu exact cum să dau. Nine, lasă-mi te rog un nou comentariu cu datele de contact, sau trimite-mi-le pe mail la de4sh@yahoo.com
Premiul e ceva special, personalizat, şi pentru asta trebuie să port o conversaţie cu câştigătorul, pe care îl rog să ne spună daca îi va plăcea.

Mersi tuturor încă o dată, să ne vedem sănătoşi la o nouă tură de "Guess the religion", mai ales pt. că vine sesiunea, şi n-aveţi cum să învăţaţi non-stop :P



*************************************************************************************
M-am gândit la ceva ce sper să vi se pară interesant. Un fel de concurs, în tema la care mă pricep şi eu cât de cât, adica despre religii.

O să descriu deci o anumită religie, pe care trebuie să o ghiciţi.

Premiul îl dau în funcţie de corectitudine şi rapiditate, şi toată lumea are dreptul la 2 încercări. Nu spun care e premiul, dar promit că e interesant.

Începem:
-A apărut în secolul 20.
-Este o religie ateistă.
-Cartea "sfântă" o constituie o biblie specială.
-E o religie de "left hand path", adică scopul său e dezvoltarea personală a practicantului.
-Cea mai importantă regulă a acestei religii e să faci ce vrei.
-Cea mai importantă sărbătoare a acestei religii e ziua de naştere a practicantului.
-Recomandă respectul între indivizi.
-Acceptă firea umană şi nu încearcă să o schimbe, e o religie a indulgenţei.
-Foloseşte nişte formule numite "chei" scrise într-o limbă a cărui nume derivă din numele unui personaj ebraic, care în islam e numit "Idris"
-Primul păcat important menţionat e PROSTIA
-Recomandă afecţiune doar către cei ce merită.
-A face altuia, ce nu-ţi place ţie, nu e recomandat.
-Ritualurile sale au scopul de a invoca emoţiile practicanţilor.
-Fondatorul acestei religii avea strămoşi de origine franceză, alsacieni, germană, georgiană, română şi ebraică (cel puţin asta scrie în bibliografia lui), şi are o scurtă relaţie cu Marilyn Monroe, pe vremea când nu era încă celebră.
-Ultimul indiciu: dacă daţi un singur cuvânt ca răspuns, mai trebuie şi alte lămuriri.

Cei ce vor să participe, să lase un comment cu răspunsul lor, şi date de contact, şi în câteva zile voi anunţa câştigătorul.

Succes!
;)

Noua renaştere (pe scurt)

Mediul în care trăim s-a schimbat destul de mult, ca vechile moduri de gândire să nu ne mai ajute.

Sunt convins că va avea loc o nouă revoluţie ideologică, asemănătoare renaşterii medievale, şi cred că o să se întâmple asta în curănd.

Vechile moduri de viaţă vor muri încet. "Copiii din zilele de astăzi..."

Abia aştept noile posiobilităţi, noile schimbări şi noul mod de a privi lumea, care sunt sigur că va face oamenii mai fericiţi.

Ca să o spun altfel, de abia aştept oportunitatea de a trăda "the old ways" ;)

Noua renaştere

Normele morale ce au răsărit pe parcursul timpului, au fost nişte revoluţii în gândire, care corectau vechile moduri de a privi viaţa. Revoluţiile respective au venit la timpul potrivit, pentru a face societatea să funcţioneze mai bine, în noul context tehnologic.

Creştinismul a venit şi s-a infiltrat la un moment destul de crucial pentru evrei şi imperiul roman. Nu se mai putea aşa, şi ceva s-a schimbat.

Renaşterea de acuma 500 de ani, s-a întâmplat tot din cauză progresului, şi a necesităţii omului de a îşi canaliza instinctele întrâun mod diferit. Când Florenţa a atins apogeul bogăţiei sale, şi oamenii au ajuns să aibă timp liber mai mult decât aveau înainte, hopa apar pictori, sculptori, muzicieni, care interpretează lumea într-un mod cu totul nou, diferit, revoluţionar şi mai potrivit pentru bogătaşii Europei.

Ideile lui Freud despre natura emoţională agresivă a omului au apărut acuma aproximativ 50 de ani, prin preajma războaielor mondiale şi erau un bun model pentru a explica marile revoluţii de atunci. Adică probabil Freud s-a întrebat cum de, când vine unu', urlă 2-3 cuvinte despre libertate şi despre "noi suntem mai buni decât ceilalţi", toată lumea îl urmează... Freud a fost băiat deştept.

În ultimii ani au apărut o puzderie de gânditori fiecare cu teoriile sale, dar ca şi în muzică, mi se pare că se copiază unul pe altul, şi imbunătăţesc doar puţin un model care e sortit să nu mai meargă multa vreme.

Putem acuma face, ce strămoşii noştri nici măcar nu visau. Adică visau, da după aia erau băgaţi la zdup. Putem acuma zbura, ajunge în orice loc de pe Pământ incredibil de rapid. Avem posibilitatea de a comunica cu oricine, de oriunde de pe glob, lucru care e incredibil impresionant... Adică nu am evoluat în conteţtul ăsta, e ceva total nou pentru firea noastră umană. Diferenţa aia de 40 lei pe care o dai pentru net, nu numai că te lasă să îţi downloadezi filme pe gratis şi să vezi femei dezbrăcate, dar îţi aruncă în spate un camion de informaţie pe care poate nu am fost pregătiţi să o cunoaştem. Nu ştiu dacă asta e bine sau rău, ştiu doar că e ceva foarte diferit. Cu schimbări de magnitudinea asta pur şi simplu nu ne-am mai întâlnit ca specie, şi susţin că vechile morale nu mai sunt în stare să ne ajute.

Singurul lucru pe care îl fac acum vechile moduri de a gândi e că încearcă să se apere. Se vede asta pe faţa şi în comportamentul oamenilor care le susţin. De exemplu, religia încearcă în zadar să cheme lumea la biserică şi să ne spună că suntem păcătoşi... nu mai funcţionează. Degeaba cred fetele că vor rămâne virgine până la căsătorie pentru că e aproape imposibil, şi mai mult, mie unul, dar şi multor altora, nu le-ar trebui o fată virgină (cine ştie ce-i poate capul de fapt, mai bine să o testeze alţii înainte). Bineînţeles, nici una prea uzată nu îmi convine, deci nicicum nu-i bine cu mine :P

Părinţii noştri sunt dezamăgiţi de noua generaţie, bunicii de-a dreptul n-o mai înţeleg. Asta pentru că lumea în care au crescut ei nu mai există, şi nici regulile ei. Lor le pare rău după vechile feluri pentru că e mult prea greu să se schimbe, şi trebuie înţeleşi. Însă se petrec schimbări majore în comportament şi gândire, care lubrefieză cumva societatea, şi vechile idei pierd teren chiar dacă o fi să se ţină cu dinţii de el.


Nu ne mai temem de lup, pentru că l-am cam băgat în rezervaţii, şi a început el săracu să se teamă de noi. Putem ajunge pe fundul oceanelor şi pe orbită. Sigur că încă suntem mai la început, abia de câteva zeci de ani au devenit evidente skimbările astea, şi bunicii noştri fac parte dintr-o lume ce s-a născut acum câteva sute de ani.

Ei, ideea mea e că, în curând ar trebui să ne aşteptăm la o nouă revoluţie în gândire. Probabil că a început deja, nu ştiu, dar în mod sigur va apărea. Vechile dogme morale, vechile modele de comportament vor începe să dea rateu, până când cineva, ceva pui de geniu, va înţelege un nou mod de a privi lucrurile, şi un nou mod de a funcţiona, mai bine, ca om într-o societate. Va veni cu un nou set de reguli care vor fi adoptate instantaneu aproape, pur şi simplu pentru că lumea e pregătită pentru aşa ceva.

Ca orice altă revoluţie, poate că va aduce şi probleme. După cum zic cei de la Red Hot Chili Peppers "Destruction leads to a very rough road but it also brings creation".

Eu sunt total optimist şi mă încred în faptul că schimbările ce vor urma vor aduce lucruri bune, ne vor face mai calmi şi mai fericiţi, pentru că pur şi simplu nu mai suntem compatibili cu lumea în care trăim. Probabil că ne va fi greu puţin, când revoluţia va atinge apogeul, dar trebuie să ne pregătim să ne schimbăm, ca să supravieţuim, şi ca să putem să fim fericiţi în lumea în care trăim.

Sunt total încrezător că trebuie să ne adaptăm schimbărilor, nu să tragem lumea înapoi, pentru că în cele din urmă vechile feluri vor pieri. Trebuie să le ţinem minte, şi să le punem în muzeu, dar ce-a fost, a fost. Ne pare bine că a fost, şi le lăudăm, dar acum e vremea să creştem mari, şi să ne bucurăm de o nouă lume, şi de noile posibilităţi.

The sky is the limit.....

Genul de lucruri care mă enervează

Mi-am învăţat lecţia asta, în dragoste, dar cred ca merge peste tot.

Dacă abuzezi de inima cuiva, dacă încerci să îl manipulezi sentimental prea mult, lucrurile se vor întâmpla în felul următor:

-În prima fază îl vei ţine lângă tine
*-În a doua îl vei plictisi
*-În cele din urmă va începe să te urască
-Se sfârşeşte totul într-un mod *catastrofic.

{*=optional)
Eu personal prefer să nu folosesc cuvinte mari, decât atunci când kiar nu se mai poate. Mai mult, folosirea cuvintelor cu impact profund sentimental, care nu au în spate şi nişte argumente empirice, face iminent un dezastru.

În filmuleţul următor veţi vedea un exemplu scârbos de manipulare de cel mai josnic nivel, folosit de ceva fundaţie de mediu. După cum spuneam mai demult, veţi vedea o fetiţă care prin mesajul ei încearcă să ne facă să ne fie ruşine de faptul că suntem oameni.



Bineînţeles că nu e vina fetiţei, e clar că discursul i-a fost scris de cu totul altcineva.

Indiferent dacă substratul fizic al celor spuse de ea e real sau nu, eu nu mă voi alinia niciodată cu astfel de oameni, pentru că nu vreau să fiu un cerşetor, şi nu vreau să trăiesc într-o lume de cerşetori.

Astfel de lucruri trebuie adresate cu demnitate, cu o motivaţie pozitivă, pentru că indiferent dacă chiar există o problemă sau nu, eu cel puţin nu voi permite nimănui, să mă facă să mă simt prost. Nu voi permite nimănui să îmi ia bucuria de a trăi, şi fericirea temporară pe care o trăiesc, pe care m-am străduit să mi-o creez.

Indiferent dacă vă emoţionează sau nu mesajul fetei, imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla să vedeţi în fiecare zi unh copil că spune aşa ceva. Eu unul m-aş scârbi.

Eu vreau să mă simt bine, iar celor ce preferă să stea în suferinţă le urez suferinţă îndelungată!

How not to care (pe scurt)

Nu vreau neapărat să ţin omu 5 ore să citească un articol, deci ideea de mai jos e că:

Omul e o fiinţă nesigură, care tot timpul va fi nesigură, şi tot timpul va încerca să îşi vindece nesiguranţa (imposibil de realizat).

Ştiinţa şi religia printre altele, sunt metode de a vindeca nesiguranţa, dar mulţi religioşi sau savanţi (şi nu numai) au luat-o pe căi greşite tocmai din cauză că au sacrificat ceea ce nu trebuia, pentru nevoia de a avea dreptate.

Fiecare dintre noi a păţit asta, desigur, mulţi am ajuns să ne enervăm prietenii cu ideile noastre fixe (în special eu! :P)


Propuneam deci un nou tip de siguranţă, prin următoarele sfaturi, pe care le-am primit şi eu, şi merg chiar foarte bine:

Gândeşte de 2 ori înainte, dar nu de 50. În loc să gândeşti, acţionează.
-După ce ai trăit clipa poţi să o analizezi, dar creierului îi place şi adrenalina, nu numai siguranţa.

Ai dreptul să raspunzi cu "pentru că aşa îmi place".
-Eşti la fel de om ca şi oricare, ai la fel de multe drepturi ca şi oricare, nu ştie nimeni ce e mai bun pentru tine. Ai dreptul să nu îţi pese, şi să recunoşti asta. Bineînţeles că vei suporta câdeodată consecinţe, dar nu e nicio problemă, aşa înveţi.
Nu poţi merge prin viaţă cu singurul scop de a evita consecinţe nasoale.

Îmi place feedbackul, deci lăsaţi un coment sau un rating.

How not to care

Cred că ar trebui să îmi schimb denumirea blogului în "La trădătorul insomniac", după activitatea din ultima vreme.

E 5 fără ceva, nu pot dormi, şi stările total imprevizibile ale creierului meu mă pun să îmi dau cu părerea despre ce înseamnă să fii om. Mai mult, acest articol îl scriu cu un aşa-zis fular în jurul gâtului, care nu e de fapt decât o pereche de pantaloni de pijama... sunt călduroşi!

Aţi tot auzit probabil de când sunteţi întrebări existenţiale cu răspuns sugerat, din multe locuri. Întrebări expirate după părerea mea de genul "de unde venim? unde mergem? de ce suntem aici? cine ne-a creat? de ce?" şi multe tâmpenii de genul ăsta care din lipsă de cunoştinţe, crează ciudaţi.

Asta îmi aduce aminte de un fel de banc, despre sex. Nişte particularităţi care au meritat să primească nume, nişte "landmarks" în lumea sexului ar fi:
-Când ai cu ce , da n-ai cu cine...sexul adolescentin.
-Când ai cu cine, da n-ai cu ce...sexul de pensionari.
-Când ai cu cine, ai cu ce, da' m-ai unde...sexul studenţesc.
-Când ai cu cine, ai cu ce, ai unde, dar "De ce?"...sexul filosofic.

Somnul raţiunii generează monştri, hiperactivitatea sa - oameni plicticoşi, zombi (adică exact acelaşi lucru, dar le voom spune diferit, ca să nu îi confundăm). Dacă îi mai şi arunci în scârbă întrebări de genul ăsta raţiunii şi te aştepţi să găsească un răspuns, eşti pe drumul cel bun... spre spitalul de nebuni.

Aţi mai auzit probabil că asta înseamnă să fii om, să cauţi tot timpul răspunsuri, să vrei să ştii mai mult, să descoperi "adevărul".

Argumentul meu împotriva acestor filosofii de clasa a4a, e de ordin psihologic oarecum.
Eu cred că omul nu are de fapt nevoie de cunoştinţe. Nu cred că are nevoie de fapt, de răspunsuri. Nu cred că are nevoie de dumnezei şi reîncarnare, de extratereştri şi fantome, de biserici şi de legi, de toamnă şi bani, de femei sau maşini, de manele sau perdele, metale vapoare cafenele sau bretele.

Cred că avem nevoie de ceva mult mai profund, profund nu în sensul de spiritual, raţional, emoţional sau adânc, ci profund în sens neuro-nu-ştiu-cum, profund în sensul de a-i da creierului acele elemente care îi plac şi a evoluat să le caute.

Cred că omul e de la natură, o fiinţă extrem de nesigură pe ea. O fiinţă care, din cauză că posedă imaginaţie, crede că cei din jur pot fi mult mai inţelepţi, şi că părerile altora, dacă sunt diferite de ale sale, dar cumva ating sfera sa de interes, trebuie să fie mai bune.

Omul are nevoie de siguranţă.

Nu pot să definesc calumea siguranţa asta. Pot spune doar că schimbările generează frică, şi noi încercăm deci să evităm frica.

Asta are foarte mult sens în context evolutiv, adica dacă vedeai la uşa peşterii o kestie păroasă de care n-ai mai văzut, trebuia să faci ceva ca să nu te mănînce... şi probabil îţi doreai să nu mai vezi aşa ceva, în cazul în care scăpai... pentru mine are sens. Mai mult, nesiguranţa era bine să fie pornită tot timpul pentru că nu ştiai niciodată de ce creaturi dai prin pădurile în care mergeai la cules alune. Deci într-un fel suntem tot timpul nesiguri, dar încercăm să devenim cât mai siguri posibil... ceea ce e până la urmă o imposibilitate, pentru că, după cum spun eu, avem în noi instinctiv nesiguranţa. Nu putem scăpa de ea.

Dar în zilele noastre, pentru că nu prea mai avem de-a face cu pericole de genul ăsta, ne-am reprofilat şi lăsăm înstinctele astea să-şi facă de cap. Lăsăm filosofia să ne arunce în necunoscut, şi să îşi bată joc de noi.

Ne vindem sufletul persoanelor care, ne promit răspunsuri la întrebări, ne promit o siguranţă. Ne vindem sufletul bisericii care ne spune clar ce trebuie să facem ca să ajungem în Rai. Ne vindem sufletul ştiinţei care ne spune "clar" de unde venim, unde mergem şi de ce e aşa cum e.

}n cazuri extreme, deformăm realitatea pentru a se supune porcăriilor din capul nostru, numai pentru a nu deforma porcăriile din cap. Ele sunt necesare pentru a avea dreptate.

E aceeaşi nevoie, nevoia de siguranţă. Vrem să avem dreptate tot timpul, ca nu cumva să trebuiască să căutăm în continuare răspunsuri. A căuta răspunsuri tot timpul ar însemna în primul rând nesiguranţă pentru că nu ştii niciodată ce vei descoperi, şi în al doilea rând mult prea mult de gândit. Nu cred că e posibil aşa ceva, şi nici măcar benefic....adică ajungi zombie :P

Mulţi religioşi au ajuns să comită atrocităţi, pentru că le era frică să caute răspuns în continuare, pentru că s-au complăcut în a crede în loc să gândească.
Mulţi savanţi au rămas fără prieteni pentru că din teoriile lor îmbârligate nu reieşea pic de umanitate, şi pentru că preferau să aibă ei dreptate în loc să se simtă şi cei din jur bine.

Nu-i oribil, asta e firea umană, nu vă speriaţi că n-o să scăpăm de problemele astea doar din cauza articolului meu pe blog :) Dacă scăpăm, dau de băut la toată lumea!

Bineînţeles, nu comentez cantitatea de adevăr conţinută în dogmele religioase, sau în teoriile ştiinţifice (şi apropo o teorie, în lumea ştiinţifică nu înseamnă părere. Înseamnă o ipoteză testată, care funcţionează în multe cazuri, şi care a fost în stare să facă previziuni destul de corecte asupra anumitor fenomene...adică să genereze cunoştinţe verificabile).

Motivul pentru care scriu acest articol despre nesiguranţă şi nevoia de a crede în ceva, este ca să propun în cele din urmă o soluţie. Soluţia mea personală, care mi se pare că mă face cel puţin pe mine mai fericit.

În loc să gândeşti prea mult, acţionează!
Asta mi se pare că dă un nou tip de siguranţă, cea experimentaţă. În loc să te bazezi pe principii, testează-le! Fă chestii care credeai că nu îşi plac, r iscă, trăieşte cu un spirit de aventură, fă lucruri şi bucură-te de ele. Fă efortul de a te bucura de ele, şi dacă efortul e prea mare, înseamnă că ar trebui să faci altceva.

În felul ăsta n-ai nevoie de siguranţa raţiunii, pentru că trăieşti skimbarea, şi creierul începe să iasă din starea morbidă de a crede cu preţul vieţii ce aude. Începe să rezolve probleme şi să fie activ. Îi prind bine la creier kestii de genul ăsta.

În felul ăsta n-o să pierzi timp întrebându-te cum ar fi fost dacă ar fi fost, pentru că trăind clipa, nu vei mai avea vreme şi kef să îţi pui întrebări.

Răspunsul la întrebarea "de ce îţi place ceva?" poate fi "pentru că îmi place!"

Nu trebuie să demonstrezi nimic, nimănui pentru că eşti la fel de om, şi ai la fel de multe drepturi ca şi toată lumea. Mai mult, nici nu există de fapt drepturi, poţi face absolut ce vrei, şi lua tot ce poţi, există doar nişte consecinţe pe care trebuie să le suporţi, şi dacă eşti destul de bărbat să le accepţi, nu e nicio problemă.

Ai dreptul să îţi placă orice, să faci orice, să vrei orice, şi să nu dai nicio explicaţie. Ai dreptul să fii misterios, şi să nu îţi pese de restul. Ai dreptul să refuzi a fi manipulat, şi ai dreptul să spui "fuck you, I don't care, I'll do it my way". Nu înseamnă că vei avea tot timpul dreptate sau că vei face tot timpul ce e mai bine pentru tine, dar aşa îţi vei trăi propria viaţă după propriile reguli.

Şi culmea culmilor, mi se pare că lumea te respectă mai mult dacă faci ce vrei, şi nu îţi pasă!!!

Astea fiind zise, aduc ce-a mai adus Aleister Crowley, şi mulţi alţii. Aduc responsabilitatea personală. Propun un nou tip de fericire, şi un nou stil de viaţă. Pentru mine până acum merge, şi chiar nu-mi pasă câţi vor fi de acord cu mine, tocmai din cauza asta. Am dat doar aceste idei pentru că şi mie la rândul meu mi-au plăcut, şi pentru că le consider cele mai bune sfaturi pe care le-am primit.

On Global warming

Probabil că a auzit toată lumea de încălzirea globală.

Probabil că unii, dintre care făceam şi eu parte, se simţeau vinovaţi când conduceau maşina sau când aprindeau becul, de faptul că o încălzire cu 2-3 grade ar omorî plin de animale nevinovate.

Probabil că unii, datorită propagandei Green Peace, au început să creadă că oamenii sunt cea mai gravă problemă a planetei, că suntem o otravă, nu suntem naturali, ceea ce facem noi afectează grav un echilibru foarte sensibil, care va face ca ecosistemele să ni se prăbuşească în cap, şi cu ele, şi noi. Când eram clasa a4a mă gândeam şi la aceste poveşti apocaliptice care te fac să îţi fie ruşine că eşti om.

Spun eu asta şi susţin tare: am apărut din natură, am evoluat în natură, şi acum tot acolo ne aflăm şi facem lucruri naturale. Echilibru pe Pământ n-a existat şi n-o să existe niciodată, trebuie să acceptăm asta, şi să ne pregătim schimbărilor ce vor veni, nu să ne îngropăm în munţi de lacrimi pentru animale care mor. Au murit până acuma 99,mult % din totalul speciilor care au existat pe Pământ. Viaţa continuă, nu are cum, şi nu o să dispară aşa de simplu. Mai mult, noi suntem una dintre speciile de pe planetă, şi avem dreptul să facem tot ceea ce putem să facem. Asta a fost din totdeauna evoluţia. Desigur că dacă n-avem grijă s-ar putea să ne autodistrugem, dar nu o să îi pară rău nimănui după noi, pentru că sigur la un moment dat o să vină altă specie inteligentă, care o să facă exact aceleaşi aşazise porcării pe care le facem noi.

Observaţi vă rog, privesc problema doar din punct de vedere evoluţionist. Nu voi intra pe teren religios pentru că acolo mi se pare că interpretarea problemei, şi concluziile vin în funcţie de chef şi stare de spirit.

Dar continuând...

Există însă multe organizaţii care se hrănesc cu ruşinea oamenilor, şi fie că au dreptate, fie că nu, nu mă interesează atâta timp au argumente. Ciudat e că ecologilor li s-au adăugat voluntar grupuri de hipioţi ciudaţi, care pot să desfacă conserve cu energia lor Qi, şi te pot pune din nou în contact cu natura prin tot felul de practici ciudate. Ok, la noi la români nu sunt aşa mulţi, dar youtube-ul zice că SUA colcăie de ciudaţi de ăştia. Problema e ca de la ei vin ştirile.

Înainte să postez videouri cu tipi, oameni de ştiinţă mai bine zis, care spun că de fapt toată ideea cu încălzirea globală e o porcărie totală, o să mai spun şi că însăşi încercarea de a-l face pe om să se simtă vinovat că trăieşte e o formă distructivă de manipulare, şi cei care încearcă asta ar trebui eliminaţi.
Adică indiferent dacă chiar există sau nu o problemă, nu-i nevoie să creăm isterie în masă, şi să-i deprimăm pe oameni. Nici dacă vine sfârşitul lumii, n-ar fi o scuză să vină unu şi să zică "v-am zis eu". Pur şi simplu e dreptul fiecăruia să trăiască aşa cum vrea, drept ce şi-l dă fiecare singur, prima dată, pe urmă statul, sau divinităţi cu diferite proprietăţi.

Un ultim avertisment: Să nu aveţi încredere oarbă nici în mine, nici în ce vedeţi, nici în nimeni. Încrederea oarbă însăţi a creat multe probleme. Sunt prezentate nişte date, a căror veridicitate nu o pot garanta. Interpretarea e responsabilitatea fiecăruia.
Climate Change - Is CO2 the cause (partea 1)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 2)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 3)

Climate Change - Is CO2 the cause (partea 4)


Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 1)

Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 2)

Penn & Teller - Bullshit - Being green (partea 3)


Chiar dacă încălzirea globală e o porcărie, chiar dacă nu se întâmplă nimic cu planeta, ar fi totuţi frumos să nu aruncăm pe jos toate tâmpeniile de gunoaie, decât dacă vrem să locuim printre ele. Sau altfel spus: dacă nu vreţi să fiţi amendaţi.

Chiar dacă Greenpeace minte, asta nu înseamnă că putem să luăm deşeuri radioactive şi să le aruncăm pe câmp. Adică dacă doriţi, cu toată plăcerea, dar o să aveţi mai puţin de mâncat, şi mai rău, o să am eu mai puţin, şi atunci cred că vor apărea probleme.

La fel cu speciile drăguţe pe cale de dispariţie. Aveţi grijă de ele, pentru că îmi plac mie!

Matinal vs. insomniac

Aş vrea să dorm. Zău că aş vrea dar natura creierului meu are ceva probleme existenţiale, şi până nu şi le rezolvă, nu pot eu să funcţionez ca un om normal ce trăieşte în zona cu GMT+2.

Mi-ar plăcea să fiu delfin, să pot sta treaz 24 din 24. Ar fi interesant, măcar mi-aş face program, aş ieşi la bere, aş face prăjituri, aş bate cuie, aş număra o bilă, adăpa vaca sau zugrăvi parketul, you know, the usual stuff.... Dar nu! Mi s-a hotărât creierul că hai să nu vrea să doarmă.

Stupid de-a dreptul din partea lui. Chiar amuzant dacă stau să mă gândesc, adică eu am ce face între timp, mi-am găsit de lucru, dar el are nevoie de odihnă. Pentru mine-i ok, eu îmi exploatez creativitatea spontană din buric... N-am nevoie de creier ca să scriu! Îmi trebuie doar un deget, şi har domnului, am 10! Deci scorul e: eu-1, creier-0. El are nevoie de mine!

El stă confuz şi se uită la mine ce fac. Eu, ca în orice relaţie, decât să mă enervez că nu stau lucrurile cum vreau, îmi găsesc ceva de lucru. Mi se pare că prea mult creier, face dintr-un om, un manelist.
De ce zic manelist? Foarte simplu. Uite, când mergi într-un loc cu băieţei şi fetiţe gen bar, şi dacă îţi place să te uiţi la lume o să îţi dai seama. Adică nu să te uiţi ca prostu' sau ca un psiholog sau ca un popă, nu! Mie îmi place să mă uit aşa subtil, cum se uită tipii ce fac documentare pentru Animal Planet. Mă uit cu grijă ca să nu îmi constate prezenţa, dar şi ca să observ şi să mă prind de tot felul de lucruri.

Ei, făcând asta, am văzut de multe ori (o mică paranteză, fetele văd mult mai multe evenimente de genul ăsta, şi probabil că ar fi mai în măsură să îţi dea cu părerea, probabil că sunt unele cu atât de multă experienţă încât ar putea scrie o lucrare de premiu nobel pentru aşa ceva, bizule...dar nu mă interesează, e insomnia mea, şi o să o exploatez la maxim), am văzut de multe ori ziceam tipi care se duc lângă o fată, îşi scot portofelul, telefonul, şi keile de la maşină, şi scot o replică de genu "e destul?". Mie mi se pare că ar putea fi destul... Adică un om întreg la minte nu ar mai avea tare multe la el în afară de astea...Hai cheile de la casă, dar nu îţi dai seama ce fel de casă are omu, după chei... eventual uşa poţi să o recunoşti, dar cum toţi îţi pun uşi de alea de metal, până şi la bordeiaşe, nu ar ajuta cu nimic etalarea lor.

Eu de exemplu am bomboane în buzunar. Dacă aş fi eu în locul tipului, aş scoate prima dată o bomboană, i-aş arăta-o la tipă, aş băga-o la loc, şi aş zice: "Ştiu că o vrei, multe au vrut-o. N-are rost să negi. Ştiu că n-o să recunoşti niciodată, dar una dintre fanteziile tale e să vină bărbatul potrivit cu bomboana potrivită... Nu mă grăbesc aşa de tare, mai am vreo 5 minute, timp pe care ţi-aş sugera să îl foloseşti în avantajul tău: Poţi să îmi cumperi un suc, şi să îmi demonstrezi că tu eşti cea ce merită bomboana, sau poţi să suferi o viaţă întreagă ştiind că ai ratat posibil una dintre cele mai bune bomboane.... şi mai rău, poate cea mai mare duşmană a ta, a reuşit să o aibă. Accepţi provocarea?". Chiar e o idee destul de bună, pe care, dacă o să mă mai ia odată o insomnie de asta ciudată, o să o încerc. Mi s-ar părea o experienţă ce sparge rutina. Rutina e un fel de colegă de-a mea de cameră. Mă aşteaptă acasă, îmi face ceai, masaj, dă muzica mai tare... se comportă ciudat, ca şi cum ar vrea ceva de la mine. De aia nu prea dau pe acasă, vin doar ca să mă culc, şi să mănânc atunci când mi se termină banii.

Şi apropo de fetele din bar, cred că aş face-o geloasă >:) Îmi place mult ideea de gelozie. E pur şi simplu o metodă foarte eficientă de a menţine pasiune între doi oameni. O metodă simplă, ca şi metoda bomboanei, sau a cheilor de merţan... Până la urmă viaţa asta poate fi trăită în multe feluri, şi nu poţi spune neapărat care-i ăla mai bun... după cum ziceam mai demult, chiar dacă o să ia unul premiul nobel pentru teoria care calculează exact unghiul şi frecvenţa pentru penetrarea perfectă, toate astea în funcţie de lungime şi lăţime, eu aş cam paria că n-o să funcţioneze pentru toate specimenele... pentru că ar trebui să ţină seama de un număr mult mai mare de parametri... decât dacă e o teorie statistică, cu care poţi să te scoţi, să zici că n-ai date suficiente. Păi pentru date suficiente, ar trebui să experimentezi pe un eşantion destul de mare de voluntare voitoare, şi dă-o naibii de treabă dacă mai ai după aia putere să scrii şi teorii.

Tocmai asta zice principiul incertitidinii lui Heisenberg: cu cât experimentezi mai mult, cu atât îţi place mai mult, şi începi să gândeşti mai puţin. Iar dacă nu experimentezi destul, oricât ai gândi, scoţi numa prostii pe gură... deci nicicum nu-i bine. Aşa-i tot timpul, şi nu-i vina nimănui. Pur şi simplu te bazezi pe faptul că natura a potrivit dinainte toate dimensiunile între ele, toate potrivelele între ele, şi tot ce trebuie să faci e să găseşti potrivinţa potrivelei din posesie.

Cine ştia că de la Heisenberg la Bebe sexulogu' e doar un pas filosofic? Ce minunată e viaţa :)

Dar continuând, observând aşa multe fenomene ce se petrec în baruri, am ajuns la una din concluziile mele specifice. Şi ce poate fi mai specific pentru creierul meu insomniac decât să descopere cu plăcere că toţi suntem de fapt la fel? Adică oriunde mă duc, văd tot ca fiind asemănător.

Fiecare scoate şi pune pe masă, ca să vadă fetele, ceva cu care se mândreşte el. Unii chei de merţan, alţii diplome, alţii tupeu, creier, muşki, oki, mâini, fund, picioare, haine de firmă, talent, înclinaţii spre un anumit stil de viaţă, familiaritatea şi specificul unei anumite subculturi, pasiune, bere.... multe multe kestii de scos şi pus pe masă. Cred că mesele din baruri au văzut la viaţa lor multe, şi am avea de învăţat de la ele. Manelişti sau habarnişti, violonişti şi terorişti, toţi trebuie sa scoată şi să pună pe masă o kestie.

Şi mai ciudat e că asta nu explică de ce "pisoar" e scris cu "s".

Îmi pare rău că trebuie să o spun, poate nu-s chiar primul care constată asta, dar ar trebui să fie scris cu "ş". Acuma normal mă aştept la reacţii ciudate din partea publicului. Parcă văd că o să sară toţi pe mine :
"Păi e scris cu 's' pentru că vine de la 'pisică'"
"Vine de la 'piscină'"
"Vine de la 'piscicultură'"
"Păi e scris cu 's' pentru că e din latinescul 'pisare'"
Nu sunteţi normali la cap oameni? Ce legătură să aibă pisica cu împlinirea spirituală ce ţi-o conferă obiectul respectiv?
Cei care aţi sugerat piscină sau piscicultură, cred că ar trebui să scoateţi multe kei pe masă ca să supliniţi alte lipsuri mai grave... serios oameni, ştiu că nu e uşor să gândeşti, dar acest efort aduce şi el beneficii :)
Şi avem deja un cuvânt 'pisare', care înseamnă altceva, şi e pentru dat mâncare la pui.

Sper să mă lămurească şi pe mine cinevă până la insomnia viitoare.